O parte dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz de la o adunare
Mulţumim lui Dumnezeu pentru această clipă fericită. Mulţumim Domnului pentru fiecare faţă pe care o vedem şi aici. Pentru că fiecare privire ascunde în urma ei comori de lacrimi înălţate spre Dumnezeu. Pentru că fiecare faţă a suferit adeseori şi poate poartă încă urme de răni şi-i brăzdată de lacrimi adânci. Dar când răsare faţa Domnului peste noi, ochii noştri strălucesc din nou. Şi cu cât am plâns mai mult, cu atâta vor străluci mai frumos în ziua când va răsări peste noi soarele neprihănirii. Şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; şi vom ieşi, şi vom sări, cum spune profetul Maleahi, „ca nişte miei din grajd”.
Ne bucurăm de orice clipă pe care ne-o îngăduie Domnul. Dar de data aceasta este foarte scurtă… suntem în grăbită trecere (…). Căci după ce vom pleca din viaţa aceasta, întreaga viaţă ne va părea că numai o clipă a fost. Ne bucurăm de această clipă şi, în mijlocul ei, Îl slăvim pe Domnul.
Ne bucurăm de toţi aceşti scumpi fraţi şi surori pe care Domnul ne-a dăruit fericirea şi bucuria să-i vedem din nou. Şi am dori în clipa aceasta să ne îmbărbătăm în sfântul Cuvânt al Domnului că şi întâlnirea asta este tot o minune. Noi am văzut multe minuni în viaţa noastră şi chiar aceasta este o minune care ne întăreşte şi mai mult încredinţarea în celelalte, pe care le aşteptăm. Încă o clipă… şi vom vedea Faţa Domnului! Ce fericire va fi pentru noi clipa aceea veşnică în care mâna Lui va şterge orice lacrimă din ochii noştri şi dragostea Lui va vindeca orice rană din sufletele noastre ale tuturor!
Am dori în această întâlnire a noastră – mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne-a dăruit-o – să ne îmbărbătăm din Cuvânt. Ştie Domnul ce ne mai poate aştepta pe toţi în viaţa de pe pământ. Numai Cuvântul Domnului ne înştiinţează că-n lume vom avea necazuri. Însă dincolo de ele, să fim încredinţaţi că străluceşte totdeauna, veşnic şi biruitor, chipul Mântuitorului nostru. Dar în lumea aceasta în care ni s-a spus că vom avea necazuri, în aceasta, oare numai necazuri am avut noi? Cât de multe bucurii am avut! Domnul ne-a promis că vom avea necazuri, dar El a făcut din aceste ape amare prin care am trecut cele mai dulci bucurii pentru noi. Pentru că nu există o mai mare bucurie decât aceea pe care o dă Domnul în suferinţă şi-n încercări alături de El. Cei care au trecut prin acestea ştiu acest har.
Dar Cuvântul Său cel sfânt ne făgăduieşte că El este totdeauna cu noi şi că El va fi până la sfârşitul veacurilor cu noi. El este Cel neschimbat. Noi nu totdeauna am fost statornici în dragostea noastră faţă de El. Adeseori iubirea noastră n-a fost fierbinte; s-a răcit. Dar iubirea Lui nu. Că ea nu se poate răci. Adeseori noi n-am fost statornici; ne-am schimbat. Dar El nu. Pentru că El nu se poate schimba.
În viaţa noastră, noi ne mai putem simţi uneori sus pe culmile bucuriei, alteori jos în văile descurajării şi îndoielilor. Dar El nu Se schimbă niciodată. Cerul nostru nu-i totdeauna senin. Uneori este nor, dar soarele totdeauna este pe cer. Şi când este nor şi nu vedem, şi când în jurul nostru sunt neguri şi ceaţă şi nu putem răzbate la doi paşi, să ştiţi: Domnul nostru este totdeauna acolo, lângă noi, deşi noi nu-L vedem.
va urma
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 5
