DINTRE FRAŢII DIN SIBIU
S-a născut în Şeica Mare şi a plecat ca brutar în Sibiu, din 1923. A avut părinţi credincioşi şi a mai avut trei fraţi şi două surori.
A avut patru copii: doi băieţi şi două fete. Dar co-piii săi nu au ales calea Domnului. „Aceasta îmi este unica durere – spunea el – că fiii mei nu-L urmează pe Domnul. Pot ei să fie buni, cinstiţi, iubitori de părinţi, dacă nu vor să se nască din nou – în zadar. Fără naşterea din nou nimeni nu va moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Totuşi nădăjduiesc că, poate după moartea mea, Dumnezeu tot îi va ajuta să fie şi ei credincioşi adevăraţi… Cu această dorinţă şi rugăciune trec în veşnicie.”
Mai departe, el istoriseşte:
„Venit la Sibiu în 1923 şi mergând la biserică, am aflat de «Lumina Satelor» – şi am cumpărat-o regulat. Am cumpărat şi celelalte scrieri din care am aflat pe Domnul şi m-am predat Lui.
…L-am căutat pe părintele Iosif într-o duminică după-masă. L-am găsit scriind în cămăruţa lui de la Orfelinatul Ortodox din Piaţa Cibin. M-a primit binevoitor şi m-a poftit să iau loc.
– Vă rog să mă iertaţi, părinte, că am îndrăznit să vin aşa, pe neaşteptate. Dar am citit foaia şi cărţile şi asta m-a adus.
– Bine ai făcut că ai venit să mă cauţi şi să ne bucurăm de Cuvântul lui Dumnezeu, căci nici eu nu am pe nimeni prieten aici şi nu merg nicăieri. Aceasta e prietenia şi bucuria adevărată: cea în Domnul.
Apoi am vorbit mult şi, în urmă, când am plecat, mi-a zis:
– Să mai vii, frate Bucur, pe la mine, ca să mai vorbim despre Domnul şi Cuvântul Său.
Mulţimea fraţilor veniţi la Sibiu, la sărbătoarea Rusaliilor 1933
M-am despărţit de el atât de fericit şi abia am aşteptat să vină duminica viitoare, să merg din nou.
Rusalii 1938, în jurul mormântului Părintelui Iosif
În acest timp l-am cunoscut şi pe fratele I. Gherman din Sibiu, un suflet dornic după Domnul. L-am întâlnit la biserică şi l-am luat şi pe el la părintele Iosif. Am început astfel adunările de doi-trei acasă la părintele Iosif. Printre primii ostaşi din ţară în cursul anului 1923 eram şi noi, cei doi din Sibiu, eu şi fratele Gherman…
La Rusalii 1938, în curtea Librăriei de pe Aleea Filozofilor, după ce fraţii s-au întors de la mormântul Părintelui Iosif
Am participat la prima adunare pe ţară la locuinţa sa şi redacţia «Lumina Satelor», cu cei cinci vorbitori, din iunie 1923.
În anii următori, înmulţindu-ne, n-am mai încăput în redacţie; am început să facem adunările într-o biserică veche de pe strada Azilului, clădită în 1293 (azi este monument istoric). După aceea, vreo doi-trei ani, la Şcoala Normală, într-o clasă. Din 1935, adunările s au ţinut în Aula Academiei Teologice.
În urma conflictului, adunarea s-a mutat în Librăria din strada Turnului, numărul 33. După alţi doi ani, ne am mutat cu adunarea în strada Lupului, într-o fostă sală de joc, transformată acum în sală de adunare, până la începutul războiului. Apoi, un an, în Târgul Peştelui, după care prin case. Apoi în strada Câmpului, doi ani, într-o sală mare a Fabricii de Tricotaje. Şi iarăşi prin case.
La primele adunări, părintele Iosif ne vorbea, apoi ne rugam, căci nu erau cântări la Oaste.
Mai târziu aveam regula: Împărate Ceresc, rugăciune, cântare, vorbire şi cântări. Aceasta era adunarea de evanghelizare.
Adunarea de rugăciune: vorbeau unu, doi fraţi, după aceea rugăciunea tuturor.
Adunarea de şcoală biblică: un frate citea, apoi discuţii şi rugăciune.
Părintele Iosif şedea pe bancă în rând cu noi.
Pe fratele Marini l-am cunoscut tot în adunare. Era la fel de blând şi smerit. Avea darul vorbirii ca puţini fraţi.
Am participat la adunarea din Sadu cu părintele Iosif. A scris la foaie despre aceasta.
Am participat la Congresele Oastei, care se ţineau anual. La Nopţile Domnului de Anul Nou, cu ieşirile în Piaţa Sibiului…”
Fratele Bucur a murit în anul 1981.
Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi
