Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Frica de diavolul

Frica de diavolul

Frica de diavolul

FRICOSII-500x500Şi acum să spunem ceva şi despre frica de dia­vol. Frica de diavol trebuie să o aibă fiecare om, pentru că diavolul de la început este un ucigător de oameni. Într-un anumit înţeles, oamenii se şi tem de diavolul. Dar o frică tare ciudată este aceasta; o frică falsă.

Oamenii se tem cu toţii de diavolul de noapte. Trecând noaptea prin nişte locuri pustii, omul simte un fel de frică de diavol. Într-o moară sau într-o casă pustie, omul n-ar intra la miezul nopţii, pentru mare lucru. Căci e credinţa că acolo locuieşte diavolul.

Dar, pe de altă parte, omul merge liniştit, dus de diavolul pe căile păcatului şi ale pierzării. Nu se bagă într-o moară părăsită, dar se bagă liniştit la cârciumă, la casa desfrânatei şi ori­unde diavolul omoară şi trupul şi sufletul omului.

Se teme omul de diavolul cel de la miezul nopţii, dar nu se teme şi de „dracul de amiazi“ (Ps. 90, 6). Călătoreşte omul toată ziua cu diavolul, iar noaptea se teme de el. Îl crede pe diavolul locuind în pietre şi pustiuri, dar nu îl vede locuind în păcat şi în inima lui, împlinindu-se ceea ce spune Biblia într-un loc, că „s-au temut de frică acolo unde nu era frică“. Însăşi frica de diavolul, aşa cum o au oamenii de azi, e o dovadă cât de grozav a slăbit creştinătatea.

Un creştin adevărat n-are frică de noapte, pentru că Domnul Iisus a zis că El e cu noi totdeauna, nu numai ziua, ci şi noaptea. Cum zice şi psalmistul: „Nu te teme de groaza nopţii, căci scut şi pavăză e credincioşia Lui“ (Ps. 81, 4-5).

Un creştin care are frică de noapte şi de stafii are un Dumnezeu cu care nu îndrăzneşte să călătorească noaptea. Frica de noapte şi de stafii e şi ea dovada unei credinţe slabe şi a unui creştin slab care nu trăieşte încă cu Domnul.

De vină este aici şi proasta educaţie ce li se dă copiilor, strecurându-se în ei frica de stafii şi de diavoli de noapte, în loc să se strecoare în sufletul lor, încă de mici, frica de păcat şi de diavolul păcatului. Ma­mele şi părinţii, care nu-L cunosc pe Domnul, strecoară în sângele copiilor o frică falsă. Dar frica asta poate fi omorâtă prin sângele Golgotei.

La picioarele Crucii de pe Golgota, moare şi frica cea falsă. La picioarele Crucii, moare orice frică şi scăpăm de orice frică.

 

din “FRICOŞII de la Apocalipsa 21, 8”
Ediţia a IV, Editiura Oastea Domnului, Sibiu, 2006

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!