„Creştinismul şi Scriptura sunt în primul rând Hristos / El e tot ce-a fost vreodată sau mai poate fi frumos
Tot ce s-a croit de veacuri mai înalt şi mai curat, / Numai dragostea şi credinţa şi nădejdea Lui au dat ”
Traian Dorz )
De mai bine de două mii de ani s-a văzut şi s-a concluzionat că nimic mai nobil pe pământ nu este ca şi credinţa creştină adusă la noi prin Jertfa supremă a Domnului nostru Iisus Hristos şi jertfele imaculate a atâtor generaţii. Noi cei de astăzi cum se spune de atâtea ori în Biserică şi-n adunările noastre ale Oastei Domnului suntem fericiţii moştenitori ai unor scrieri şi poezii creştine de mare valoare. Numai cei în inima cărora Harul lui Hristos, Copilul Ceresc născut în ieslea din Betleem, îşi află sălaş vor privi creştinismul la adevărata lui profunzime. Tradiţia creştină cu tot ce este în ea autentic: credinţa în ocrotirea şi mijlocirea Maicii Domnului, credinţa în Puterea Crucii, cultul icoanelor, credinţa în intervenţia sfinţilor, este la îndemâna oricui şi de mare folos celor neîndoielnici. Domnul Iisus a venit în lumea noastră pentru tot pământul dar sunt mulţi încă în timpurile noastre care pun la îndoială Dumnezeirea Lui, chiar şi dintre creştini. Dacă dorim să fim ai Lui Domnul Iisus nu ne lasă cum spune fratele Traian Dorz în versurile următoare : „ Hristos este Domnul nostru, El ne face să-i primim / Nu numai învăţătura ci şi harul s-o trăim. / Nu numai ne-a dat o pildă un dumnezeiesc model / la ai Săi El dă puterea să trăiască aşa ca El”.
Vrăjmaşul încearcă să fure sămânţa Cuvântului din inima noastră de creştin semănată de generaţii şi generaţii şi pe pământul ţării noastre. Sunt întrebări multe în rândul nostru ca tineri care suntem cu rădăcini firave în pământul bun al credinţei strămoşeşti. La întrebarea dacă e bine să ne rugăm Maicii Domnului unii creştini mai în vârstă ar răspunde să nu ne rugăm ci doar s-o venerăm. Astfel în mintea tinerilor se răspândeşte o confuzie şi nu mai ştiu cum e bine. Dar învăţătura bună din Biserica noastră a întocmit multe rugăciuni către Maica Domnului care este Maica noastră prin Iisus cum spune fratele Traian. Aşa am învăţat noi cei din Oaste că Maica Domnului ne ajută, ne mângâie, fiind mijlocitoare la Fiul Său Iisus pentru noi.
Spunea un drag părinte într-o anumită împrejurare o întâmplare cu un verişor al său. Acest verişor s-a rugat mult la Maica Domnului până la 14 ani după care a trecut la o altă încredinţare în care nu o cinstea pe Maica Domnului. Odată când trecea pe o punte peste o apă cu mai mulţi din cei cu care mergea alături în credinţă, când a ajuns să treacă el puntea s-a întors cu el şi a căzut, fiind în primejdie să se înnece. A strigat : Maica Domnului ajută-mă ! Ca o minune o mână nevăzută l-a luat şi l-a pus la mal şi a auzit un glas: Pentru rugăciunile ce le-ai făcut în copilărie la Maica Domnului eşti salvat.
O soră povestea cum a avut probleme mari când trebuia să aducă o nouă fiinţă pe lume şi medicii spuneau tot timpul că fără operaţie va fi aproape sigur că va muri. S-a rugat sfătuită de mama ei tot timpul la Maica Domnului şi spre mirarea medicilor Maica Domnului a făcut minunea ca totul să decurgă bine şi în timp rapid. Aceste două cazuri reale din ţara noastră sunt doveditoare alături de altele ce nu pot fi numărate de-a lungul pământului, că trebuie să ne rugăm Maicii Domnului pe lângă faptul că o preacinstim ( supravenerăm ) din toată simţirea noastră.
Tot ce ne-a fost lăsat în credinţa noastră am dori din toată inima noi cei tineri să le trăim fără semne de întrebare, chiar dacă puţine modele de trăitori mai rămân printre noi. Noi trăim într-o generaţie care urmează unei generaţii atee, cum afirma cu ani în urmă un părinte, sau generaţiei unora care s-au ferit pentru un servici să-L arate pe Dumnezeu în viaţa lor. Să ne ajute Domnul ca toţi cei care l-am cunoscut într-o credinţă clară şi limpede, dată la început sfinţilor odată şi pentru totdeauna, s-o putem trăi în toate aspectele Tradiţiei ei sfinte.
Rugăciunea către Domnul Iisus este în primul rând dar rugăciunea către Maica Domnului este o mijlocire caldă la Fiul ei căci noi suntem slabi. Crucea pentru noi să fie Putere şi armă asupra diavolului, Sfinţii prin sfintele acatiste închinate lor ajutători în trebuinţele noastre la Domnul. Citirea Cuvântului Sfânt Biblia la care ne îndeamnă Biserica prin slujitorii ei şi fraţii noştri prin ziarul Iisus Biruitorul să ne fie hrană şi îmbogăţire sufletească care să ne dea răspuns întrebărilor noastre sincere şi naive. Aceste puţine gânduri scrise din îndemnul inimii, încurajate din citirea scrierilor scumpilor noştri Înaintaşi înţelepţi, sunt un ecou al întrebărilor puse de unii cunoscuţi influenţaţi de multe curente aşa zise creştine. Răspunsurile încurajatoare sunt din citirea operelor dragilor Înaintaşi creştini adevăraţi şi adeverirea multor minuni săvârşite de două mii de ani în locuri sfinte şi cu icoane sfinte. Aş vrea acum la sfârşit să ne putem ruga mai întâi eu cel mai neînsemnat şi apoi fiecare împreună cu fratele Traian Dorz prin versurile : Roagă-te mereu ca-n suflet Duhul Sfânt să-ţi poată scrie / Un cuvânt etern, statornic şi frumos „credincioşie”. Amin ! Slăvit să fie Domnul !
fr. TEOFIL Pavel
