Era o zi frumoasă de vară a anului 1996. Stăteam pe scarile din fața casei la poalele căreia orașul strălucea sub curcubeul frumos după ropotele răcoritoare ale ploii de vară.
Deodată, corcubeul frumos colorat a început a se strânge în zare într-o formă bine definită ce se apropia tot mai mult de locul unde eram.
Pe măsură ce se apropia, se putea desluși o formă trupeasca a unui om cu mâinile întinse, veșmântul frumos legănat în vânt. S-a oprit lângă noi și a spus blând, cu un glas nespus de frumos ,,Nu vă teme-ți!,,
Frumusetea feței Lui nu se poate descrie, dar era foarte frumos. Am îngenunchiat și spuneam întruna, fără oprire și plin de uimire ,,Tu nu ai ce cauta aici. Pe cine cauți? Nu aici este țara Ta! De ce ai venit aici?,,
Cei de lângă mine mă întrebau ce zice, pentru că numai eu puteam să aud vorbele Lui. Toată convorbirea se petrecea la nivelul minții, fără cuvinte, și de aceea trebuia să le spun celorlalți ce se petrecea.
Nu venise pentru mine ci pentru altcineva care era lângă mine. Atunci a spus ,, Eu sunt Iisus Hristos,, , la care am răspuns ,, Nu cred ca ești Iisus Hristos. El n-ar fi venit aici.,, Am repetat de multe ori ,, Nu, nu cred că ești Iisus Hristos.,,
La aceste vorbe ale mele Acela din fața noastră a întins brațele și mi-a arătat palmele sale cu rănile cuielor spunând ,,Priviți! Eu sunt.,,
Atunci o bucurie deosebită a pus stăpânire pe mine. (Mai târziu, dupa ani am aflat că numai semnele răstignirii nu le poate falsifica diavolul.)
Stând cu fața spre mine și mâinile întinse, a început a se depărta în zare, legănat de vânt, privind țintă spre noi și pierzându-se în același frumos curcubeu.
Dimineața aveam o bucurie deosebită. Toți m-au întrebat ce am pățit. Nu știam să le răspund, pentru că dupa câteva ore mi-am amintit și retrăit cele ,,visate,,.
Frumusețea Lui dumnezeiască, extraordinară, mi-au hrănit sufletul până în anul 1999 când am cunoscut Oastea Domnului spunându-mi ,,De acum M-ai gasit,,.
Pr. Avasilcai Vasile
