În ultimul timp, s-au desfăşurat numeroase adunări sau întâlniri frăţeşti, la nivel local, zonal sau naţional, ocazionate de împlinirea a o sută de ani de la înfiinţarea binecuvântatei Lucrări a lui Dumnezeu, Oastea Domnului. Aducerea-aminte a evenimentelor petrecute de-a lungul timpului, din ianuarie 1923 şi până în prezent, a produs o puternică conştientizare despre începuturile şi timpurile pline de unitate duhovnicească în lupta contra păcatelor, luptă călăuzită de Duhul Sfânt, dar şi despre efectele produse de lucrarea cea rea a împotrivitorului satan, lucrare care a dus la destrămarea, în parte, a unităţii frăţeşti. S-a vorbit mult despre acele începuturi şi acea frumoasă unitate frăţească, despre care fratele Traian Dorz avea să spună: „Ce unitate de gânduri şi de simţiri, ce râvnă curată şi fierbinte, ce smerenie şi sinceritate, pe feţele şi pe vieţile tuturora!…”
Plecând de la aceste constatări, se poate observa că, în ultima vreme, tot mai mulţi fraţi ostaşi au început să simtă dorul de refacere a unităţii, astfel că, din ce în ce mai evident, a început să se dezvolte conştiinţa unităţii, convingerea că generaţia actuală de ostaşi are datoria de a lupta pentru refacerea unităţii Lucrării Oastei, a unităţii frăţeşti. A acelei unităţi pe care o exprima, în rugăciune, Însuşi Domnul Iisus Hristos către Dumnezeu-Tatăl: „Mă rog… ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (In 17, 20-21). Cuvintele Mântuitorului ne descoperă că nu poate fi decât un singur fel de unitate, aceea care se săvârşeşte în Sfânta Treime, prin Jertfa şi Sângele Mântuitorului (Părintele Iosif Trifa).
Atunci când a primit ştirea că între creştinii din Corint sunt certuri, Sf. Apostol Pavel le-a scris corintenilor: „Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere” (I Cor 1, 10). Marele Apostol al lui Hristos face precizarea că unirea poate fi realizată numai şi numai dacă avem acelaşi cuget şi aceeaşi simţire! Despre această stare aminteşte fratele Traian Dorz, numind-o unitate de gânduri şi de simţiri: „Facă harul Domnului ca toţi vestitorii acestei sfinte Lucrări să fie bărbaţi plini de Duhul Sfânt şi de roadele Lui, cu o minte sănătoasă, bine orientaţi pe calea învăţăturii şi cu o inimă curată, statornică în credinţă. Ca, astfel uniţi cu toţii în gânduri şi în simţiri, să vorbească şi să trăiască mereu la fel, pentru izbânda soliei sfinte în slujba căreia trebuie să fie una cu toţii, până la moarte” (Meditaţii la Ev. după Ioan).
Lupta pe care a dus-o marele nostru înaintaş pentru unitatea frăţească o putem înţelege din mărturisirea: „Cu datoria mea faţă de fraţi şi de Frăţietate, mă duc împăcat, căci, pe cât mi-au ajutat Harul lui Dumnezeu şi puterile mele, am căutat să alerg zi şi noapte, cu vreme şi fără vreme, bolnav ori sănătos, ca să-i pot ajuta pe toţi să ajungă la pace, la unitate, la colaborare şi la orientarea cea sănătoasă şi bună în dreapta învăţătură. Cine a vrut să asculte s-a fericit. Cine n-a vrut se va osândi singur. În privinţa asta, simt că nu mai am nici o datorie faţă de nimeni” (Traian Dorz, Istoria unei Jertfe).
Urmându-i exemplul, să ne rugăm împreună cu iubitul nostru părinte duhovnicesc: „O, Doamne Iisuse şi Dumnezeul nostru Unic, Tu care ne-ai lăsat porunca unităţii şi dorinţa să umblăm totdeauna în unitate, să răbdăm, să lucrăm, să luptăm pentru unitatea Bisericii şi Lucrării Tale şi spre cinstea ei sfântă, revarsă, Te rugăm, un duh de unitate peste toţi credincioşii Tăi… Fă-i pe toţi ai Tăi să nu dorească şi să nu lupte pentru nimic mai mult decât pentru unitatea credinţei şi învăţăturii Tale, în faţa oricui, şi nimiceşte odată, Doamne, tot ce aduce dezbinări şi tulburare în locul unităţii şi armoniei frăţeşti şi tot ce vrea să nimicească Lucrarea Ta şi pe ai Tăi, ca să vedem împlinită cât mai curând dorinţa şi porunca Ta” (Traian Dorz). Amin!
Gheorghe PINTILIE
