Greu este să urci spre Ierusalim, să înaintezi spre o viaţă duhovnicească înaltă, frumoasă, curată; dar a coborî spre Ierihon, spre o stare tot mai rea, când începi aşa, asta nu-i greu. Asta este foarte uşor. Când omul alege ambiţia şi ura, împotrivirea şi neascultarea, prăbuşirea lui se face îngrozitor de repede şi de total.
Când porneşti cu smerenie şi sinceritate pe urmele Domnului spre înaintarea în bine, găseşti mai puţini care să te însoţească în acest suiş frumos, dar greu. Totuşi mai sunt şi suflete care te însoţesc, dorind şi ele asta.
Dar când o iei în jos pe calea neascultării, a bunului plac, a firii slobode, îndată afli şi alţi astfel de tovarăşi care, întocmai ca nişte cai care au rupt frânele, o iau razna pe unde le place, fără a mai ţine seama de nici o ordine sau oprelişte. Ei propovăduiesc libertatea, adică desfrânarea, fiindcă nu le mai convine să se supună nimănui şi fiindcă o astfel de „evanghelie” le place. Aşa au dorit de la început. Dar câtă vreme erau slabi, erau nevoiţi să se supună, fiindcă n-aveau cum altfel. Îndată ce li s-a ivit însă ocazia, bucuroşi l-au trântit pe cel ce le părea că este în spatele lor, i-au mai dat câteva copite, apoi, sărind şi nechezând fericiţi şi liberi, au luat-o razna, bucuroşi că nu-i mai poate opri nimeni. Lasă, de-acum vor avea ei grijă să nu-i mai pună nimeni în nici un frâu. Ce viaţă mai bună poate fi ca asta? Ce evanghelie mai convenabilă? Ce Iisus mai comod? Faci ce vrei, interpretezi cum vrei, predici ce-i place fiecăruia, şi astfel acum se adună în traista ta cadouri de la toţi, iar acasă ţi se umple cămara, ţi se mobilează casa, ţi se îngraşă trupul… Argumente şi metode îţi pun la dispoziţie destule şiretenia şi viclenia învăţată de la toţi marii neascultători şi dezbinători pe care ţi i-ai ales ca înaintaşi. Din Cuvântul Domnului pe care îl foloseşti spre amăgirea celor naivi şi creduli, îţi alegi numai ce-ţi convine şi ţie şi lor, spre a nu incomoda pe nimeni, dar spre a ciupi câte ceva de la toţi… Ce grozăvie!…
Duhul falselor încredinţări, din care îl vesteşti pe acel fals Hristos, îţi îngăduie orice păcat. Îţi ţine mereu la dispoziţie pe acel fals har al său, care le acoperă pe toate. Poţi să faci orice vrei, poţi să umbli pe unde îţi place, – acel har înşelător te îndreptăţeşte, dându-ţi acea falsă încredinţare a unei neprihăniri convenabile şi uşoare… În care te legeni apoi până ce te vei trezi în braţele diavolului, ale aceluia care ţi s-a înfăţişat şi el ca un fals înger tot timpul, până în ceasul morţii. De atunci încolo te are în mâini pe veşnicie. Nu mai are nevoie să se prefacă.
Hristos – mărturia mea / Traian Dorz. – Ed. a 4-a, rev. – Sibiu : Oastea Domnului, 2016
