„Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta!” (Matei 26, 39)
Ce cuvinte tainice şi pline de adâncă durere rosteşte Mântuitorul înainte de Sfânta Sa Pătimire! Adeseori, noi, oamenii, în încercări, suferinţe şi momente de răscruce din viaţa noastră (precum cel în care se află astăzi omenirea) cerem de la Domnul să ne scape cât mai curând de crucile cele anevoie de purtat. În rugăciunea noastră, ne oprim la a-I cere Domnului să ia de la noi „paharul suferinţei”, uitând să ne încredinţăm voii Sale.
În continuarea versetului de mai sus, în rugăciunea Sa din Grădina Ghetsimani, Mântuitorul încheie spunând: „Însă nu precum Eu voiesc, ci precum Tu voieşti”. Ce minunat şi măreţ exemplu de purtare a crucii ne-a oferit Cel care, fără de vină, a fost osândit la cea mai grea moarte, Cel ce nu Şi-a asumat crucea Sa, ci crucea întregii omeniri! Domnul Iisus Hristos avea să Se încredinţeze deplin voii Tatălui, Care, din dragoste pentru noi, L-a dat ca preţ de răscumpărare pentru păcatele noastre. Cu atât mai mult se cuvine ca noi, făptura mâinilor Sale, să ne încredinţăm voii Atotputernicului Dumnezeu, Cel ce toate le ştie şi toate le poate, căci nicio cruce pe care ne-o încredinţează nu este mai grea decât ne dă El puterea de a o purta.
Modele vii de asumare a crucii şi urmare a lui Hristos ne-au fost şi ne sunt sfinţii noştri înaintaşi care toată viaţa au primit şi binecuvântările şi încercările fără cârtire, pe toate primindu-le ca din mâna Lui. Atât prin viaţa sa, cât şi prin poeziile sale, fratele Traian ne dovedeşte că nu a tăgăduit nimic din ceea ce a însemnat crucea, ci şi-a purtat-o cu încredere: „Cu atâta resemnare şi încredere primesc, / Doamne, cele ce din Mâna şi din voia Ta-mi sosesc”.
În una din scrierile sale, «Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei», Sfântul Siluan Athonitul menţionează următoarele: „Numai cine Îl urmează pe Domnul în rugăciunea cu sudoare din Grădina Ghetsimani, în suferinţa atroce, singurătatea şi părăsirea de toţi de pe Golgota, doar acela se poate învrednici de lumina şi bucuria Învierii şi Înălţării împreună cu El la cer. Altă cale nu există”. Ce limpede ne arată Sfântul Siluan care este calea spre Înviere!
Trebuie să conştientizăm faptul că ne aflăm într-o lume şi într-o vreme din care nu putem elimina suferinţa. Purtarea crucii noastre împreună cu Hristos ne este necesară pentru a ne învrednici de Înviere la finalul luptei. Să facem dinpurtarea crucii noastre scară către Înviere! Bunul Dumnezeu să ne ajute să putem învia împreună cu El!
Hristos a înviat!… şi: Slăvit să fie Domnul!
Violeta NEAGU
