Dumnezeu bate la uşa inimii noastre, dar nu forţează uşa nimănui. Zăvorul uşii se deschide numai pe dinăuntru. Şi nimeni nu ne poate deschide această uşă a sufletului decât numai noi singuri. La uşa inimii noastre bate şi diavolul. Depinde cui vrei să-i deschizi… Un adevărat creştin nu deschide uşa patimilor şi ispitelor lumeşti, ci este cu grijă să cunoască bine glasul Domnului şi să deschidă numai la bătăile dulci şi mângâietoare ale acestor mâini ce au stat străpunse-n cuie pentru mântuirea noastră.
A fi un adevărat creştin nu înseamnă a cunoaşte bătăile şi glasul Domnului din punct de vedere teoretic, ci a le simţi ca pe nişte adevărate revelaţii dumnezeieşti. Şi mântuirea vine în urma părtăşiei noastre cu El. Unii ar căuta să-I deschidă Domnului numai anumite încăperi ale inimii, iar celelalte să i le lase diavolului, adică diferitelor patimi de care creştinul nu se poate despărţi. Dar, în această situaţie, Domnul nu intră.
El vrea toată inima să fie deschisă numai pentru El. Altfel nu intră, ci stă afară la uşa inimii şi plânge întristat şi îndurerat.
O, ce glas dulce se aude la uşa inimii tale, iar tu nu-l auzi! De nu-I deschizi astăzi, atunci va veni, aşa cum zice fratele Traian Dorz în una dintre poeziile sale, „o vreme de obidă, / când uşa scumpului Său Har / pe veci o să se-nchidă … / Iar chinul cel mai greu şiamar va fi încredinţarea / c-a fost şi pentru tine-un har, / dar i-ai respins chemarea.“
La urmă mulţi vor vrea să-I deschidă, dar va fi prea târziu. Dragul meu, nu mai sta pe gânduri, căci viaţa trece repede, deschide-I azi inima ta Domnului Iisus, pentru că El e singurul prieten adevărat, Care te va sprijini în toate problemele şi frământările vieţii tale.
Apleacă-te la picioarele Crucii Sale şi zi din toată inima ta: Intră, Doamne şi la mine şi rămâi stăpân pentru totdeauna în inima mea. Amin.
Vasile BOGDAN Cluj-Napoca
