Da, omul a ajuns unde şi cum nu trebuia, gol şi fricos din pricina ruşinii, iar acestea l-au făcut să se ascundă de Dumnezeu. Dacă el ar fi ascultat numai de Dumnezeu, ajungea să cunoască cum să facă binele şi ar fi fost fericit. Căci în cunoştinţa facerii de bine stă puterea de a nu face răul. Numai că el a ascultat de şarpele-diavol şi aceasta i-a adus cunoştinţa răului, pe care să-l săvârşească sub toate blestematele lui forme.
În cunoştinţa răului se află şi slăbănogia de a nu mai putea săvârşi binele, căci chiar în aceasta se ascunde nimicirea binelui.
S-a pitulat omul printre pomii Grădinii, pentru că îi era ruşine să se arate lui Dumnezeu aşa cum se găsea, în starea goală şi decăzută în care a n-a vrut să nu ajungă!
Astăzi, la fel, face omul răul, iar după aceea îi este ruşine să-l şi mărturisească întocmai cum l-a făcut. Ba, dimpotrivă, mai caută şi să se arate altfel decât este: cinstit, evlavios, smerit, bun…
De-a lungul întregii istorii a Vechiului Testament, s-a tot încercat, cu tot felul de porunci şi jertfe, nimicirea cunoştinţei răului şi a puterii de a-l face, dar răul a triumfat parcă. Nu s-a putut face nimic pentru stăvilirea lui.
Văzând aceasta, Bunul Dumnezeu şi Tatăl iubitor Şi-a schimbat felul de a lucra. A înlocuit Legea cu Adevărul şi jertfele cu Harul Său. Adevărul S-a întrupat în Cuvânt, luând Trup de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, făcându-Se om, dar om întocmai celui de dinainte de cădere, care nu avea pecetea nefastă a săvârşirii răului.
Mântuitorul, la vremea hotărâtă, S-a jertfit cu trupul pe Cruce şi, astfel, a arătat Harul cel fără de preţ de mare, care aduce mântuire pentru toţi oamenii. Deci, pe Cruce, Domnul Iisus Hristos a nimicit cunoştinţa şi puterea răului şi, prin Înviere ne-a adus Izbăvirea şi puterea de a învia şi noi la o viaţă nouă. Prin acestea ne-a adus El Adevărul şi Harul Său. Cu ele a înnoit şi a întărit Profeţiile şi Istoria şi a adus omului posibilitatea de a se mântui prin credinţa în El, ascultând de adevărul Său până la moarte.
Acum, omul, refăcut prin Cuvânt şi întărit prin Duhul Sfânt, ajunge, prin naşterea din nou, să nu mai cunoască răul, să nu-l mai dorească. Omul născut de Sus nu ştie şi nu poate să mai facă răul, căci acum el nu mai este, ca la început, un amestec de bine şi de rău, făcut din lut inert dar cu suflare de viaţă din Dumnezeu, ci acesta este numai rodul Cuvântului şi al Duhului Sfânt, întărit şi păzit de Harul lui Dumnezeu.
Dragă cititorule, ia aminte încă o dată la aceste adevăruri şi crede puternic în Cel Care te cheamă şi Care vrea să fie şi Mântuitorul tău! Întoarce-te chiar acum la El şi prăbuşeşte-te la picioarele Crucii Sale! Dar nu întârzia!
O, Doamne Iisuse, ai milă mereu şi de mine şi ajută-mă prin harul Tău şi prin Lucrarea Oastei Tale să ştiu şi să pot face binele, să birui răul prin bine, ca să ajung a face numai binele tuturor. Iar, atunci când greşesc, ruşinea să nu mă facă să mă ascund, ci să-mi mărturisesc smerit şi cu lacrimi amare de pocăinţă păcatele, ca Tu să-mi ierţi vina mea şi să mă mântuieşti, căci eu sunt robul Tău. Amin.
Fratele TĂCHIŢĂ – Iveşti, Galaţi
