Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Icoane făcătoare de minuni

Icoane făcătoare de minuni

Icoane făcătoare de minuni

Cel care se uită în calendar la cursul anului liturgic observă că sunt zile închinate unor icoane. De pildă, începând cu acest an (2019), pe data de 9 iulie a fost introdusă sărbătoarea numită „Cinstirea sfintei icoane a Maicii Domnului Îndrumătoarea de la mănăstirea Neamţ”. Slujba acestei sărbători are un conţinut profund, frumos, mângâietor, fiind scrisă întru-un duh profund românesc şi bisericesc. Sinaxarul slujbei (istoricul icoanei) merită toată atenţia, pentru că este surprinzător, frumos, edificator şi… adevărat. În faţa acestei icoane, care a fost adusă în ţara noastră la începutul secolului al XIVlea, s-a închinat binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare şi sfânt, Sfântul Paisie Velicicovschi, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul şi sfinţii nemţeni consemnaţi în calendar, fapt care dovedeşte autenticitatea minunilor săvârşite de Maica Domnului prin mijlocirea icoanei sale. Iar ziua de 12 iulie este consemnată: „Cinstirea Sfintei icoane a Maicii Domnului Prodromiţa de la Muntele Athos”. Sinaxarul ne spune despre această icoană că a fost finalizată într-un mod miraculos prin intervenţia Maicii Domnului, iar ca dovadă, evenimentul a fost urmat de alte minuni. Pentru a risipi primejdia de a trece pe lângă aceste consemnări calendaristice cu indiferenţă, ba chiar cu dispreţ, se cuvine să facem scurte lămuriri.

Mărturiile autentice despre minunile pe care Dumnezeu le-a lucrat prin mijlocirea icoanelor sfinţilor şi mai ales ale Maicii Domnului sunt numeroase şi vrednice de toată încrederea. În viaţa Sfântului Ioan Damaschin (+4 decembrie) citim că a fost pedepsit pe nedrept de califul Abdul Malik, tăindu-i-se mâna dreaptă. Califul a fost înşelat de împăratul Leon Isaurul, care îl ura de moarte pe Sfântul Ioan, deoarece s-a pus cu toată puterea în apărarea icoanelor. În seara acelei zile, după ce a aşezat mâna fără de viaţă în faţa icoanei Maicii Domnului, Ioan s-a rugat ore în şir cu lacrimi Născătoarei de Dumnezeu ca să-şi poată folosi iarăşi mâna. Aţipind el, a văzut cum icoana a prins viaţă şi a auzit-o pe Preasfânta Fecioară spunându-i cuvinte de mângâiere. Când s-a trezit, a descoperit cu uimire că mâna sa era iarăşi lipită de braţ. Exemplele pot continua.

Când aceste icoane sunt cunoscute, e şi firesc ca acestea să fie cinstite în mod deosebit. Cele mai multe minuni făcute la icoane rămân necunoscute, din voia lui Dumnezeu, pentru a nu transforma credinţa şi valoarea duhovnicească a minunilor în spectacol.

Putem face asemănarea dintre icoana „făcătoare de minuni” din viaţa Bisericii şi chivotul legământului din Vechiul Testament. Mai înainte de cucerirea Ierihonului, Dumnezeu, vrând să despartă apele Iordanului, a rânduit ca acest fapt minunat să se întâmple prin chivotul legământului (Iosua 3, 7-17). Altă dată, ajutorul lui Dumnezeu venind prin sfântul chivot, armata lui Saul a câştigat un război împotriva filistenilor (I Regi 14, 18-23). Într-o carte istorică a Vechiului Testament citim: „Şi a rămas chivotul Domnului la Obed-Edom, în casa lui, trei luni, şi a binecuvântat Domnul casa lui Obed-Edom şi toate ale lui” (I Paralipomena 13, 14). Dacă, în Vechiul Testament, Dumnezeu Şi-a arătat bunăvoinţa Sa faţă de poporul Său prin chivotul legii, ce-i de mirare că acum face acelaşi lucru printr-un mijloc asemănător?

Cinstim aceste icoane nu pentru a iscodi taina lui Dumnezeu sau pentru a căuta în mod maladiv miracole, ci mai ales pentru a ne închina modului prin care Dumnezeu binevoieşte să-Şi descopere măreţia Sa în mijlocului poporului Său; le cinstim pentru a ne însuşi ajutorul şi vieţuirea minunată a sfinţilor. Iar când cineva, strâmtorat de amărăciuni, are curajul şi credinţa să-L pună pe Dumnezeu la încercare, atunci se poate să se bucure şi de minune. Omul lui Dumnezeu nu numai că nu tăgăduieşte minunile lui Dumnezeu recunoscute de Biserică, dar are şi evlavie faţă de ele.

Preot Petru RONCEA

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!