Sfinţenia nu rămâne ascunsă
La vreme de Centenar al Bisericii noastre Ortodoxe, 100 de ani de la dobândirea rangului de Patriarhie, prin canonizarea de noi sfinţi ai Neamului românesc, putem vedea şi consimţi puterea mântuitoare şi sfinţitoare a Bisericii. Părintele Iosif Trifa spunea că sfinţii nu s-au născut sfinţi, ci sau făcut sfinţi, şi viaţa lor este pusă înaintea noastră ca şi noi să ne facem asemenea lor. S-au făcut sfinţi, pentru că mai întâi s-au hotărât să se facă sfinţi. Fericitul Augustin spune că mucenicii sunt mijlocitorii noştri, dar nu mijlocitori nemijlociţi, ci ei fac rugăciunile lor prin mijlocirea Mântuitorului Iisus Hristos cu Care sunt strâns uniţi, cum sunt unite cele mai desăvârşite mădulare în corpul lor cu capul lor.
Sfinţenia are un caracter dinamic şi nu este o însuşire statică. Credinciosul în Hristos nu este încremenit trecutului. El este îndreptat mereu înainte; el nu trăieşte nici trecutului, nici prezentului, ci viitorului eshatologic desăvârşit, ceea ce face din prezent o treaptă spre un viitor desăvârşit. Dar sfântul activează totuşi în prezent şi încă în modul cel mai bun cu putinţă, pentru că nu poate înainta la treptele mai înalte dacă nu trece prin fiecare treaptă prezentă, însă o face în aşa fel încât nu rămâne copleşit sau încremenit în treapta sfinţeniei prin care a trecut sau trece (Sf. Dumitru Stăniloae). Hristos ne rămâne pururea disponibil, în baza hotărârii ce am manifestat-o la Botez, de a muri păcatului şi a vieţui cu El. Dar, ca în orice relaţie personală, lucrarea sau manifestarea de iubire trebuie să se efectueze continuu, din ambele părţi. Numai afirmându-ne continuu, prin fapte, atenţia noastră faţă de Domnul Iisus, ajungem să ne bucurăm de tot ce ne-a dat El potenţial şi de ceea ce, la început, nu cunoşteam.
Astfel, toţi credincioşii Bisericii sunt sfinţi în mod tainic încă din momentul Botezului. Dar sfântă este şi Biserica, întrucât, prin ea, sau prin încadrarea în ea, devin sfinţi. Prin puterile primite de la ea, prin Hristos prezent în mijlocul ei, sfinţenia credincioşilor nu rămâne ascunsă. În aceasta se face arătată sfinţenia Bisericii, care este activă. „Este ca o scară uriaşă în mişcare, ce urcă pe toţi şi pe care se urcă toţi; fiecare se află la altă înălţime a sfinţeniei, în altă apropiere de Dumnezeu, în alt grad străbătut de lumina Lui, de iubirea Lui, pe măsura silinţelor lui întreţinute de puterea lui Iisus Hristos manifestată prin Biserică. Cei care se află mai sus pun în lumină mai mult sfinţenia Bisericii sau a lui Iisus Hristos care sfinţeşte Biserica” (Sf. Dumitru Stăniloae). Nici treapta cea mai înaltă nu epuizează rezervele de sfinţenie şi de putere sfinţitoare ale Bisericii, mai bine-zis ale lui Hristos sălăşluit în Biserică, mediul transmiţător al focului infinitei sfinţenii a lui Dumnezeu. Ea este în acest sens „plinirea Celui ce plineşte totul în toţi” (Ef 1, 23).
Biserica este sfinţită cu sfinţenia Domnului Iisus Hristos (Ef 5, 25-27). În virtutea faptului că ea este sursa Tainelor şi a sfinţeniei, Biserica aduce la existenţă comuniunea sfinţilor. Totdeauna, prin toată istoria ei, Biserica a definit un concept clar; ea nu e o societate de sfinţi desăvârşiţi, sau numai de aleşi şi de puri. Taina este de a fi, în acelaşi timp, Biserica celor care se pocăiesc, a celor pieritori, dar şi mediul de comuniune între păcătoşi şi lucrurile (tainele) sfinte.
„Cel ce priveşte spre Biserică priveşte spre Hristos, Care Se clădeşte pe Sine Însuşi şi Se măreşte prin adaosul celor ce se mântuiesc”, spune Sfântul Grigorie de Nyssa. Fără îndoială, această deosebire de trepte nu creează despărţiri între membrii Bisericii, nu creează despărţiri în Hristos, aşa cum treptele şi însuşirile diferite pe care le au copiii şi locurile pe care le ocupă ei în inima mamei, nu crează în ea despărţiri. Dimpotrivă, ea îi ţine în unitate şi între ei. Hristos Domnul Se clădeşte prin gândurile, simţirile şi faptele bune ale celor uniţi cu El.
Pr. Vasile AVASILCĂI
Abonează-te la „Iisus Biruitorul” online
Citește online toate numerele din ziarul „Iisus Biruitorul”, începând cu anul 2025.
Poți opta pentru a primi în continuare și varianta tipărită printr-un e-mail trimis la redacție. Te încurajăm să faci misiune cu foaia tipărită printre prietenii, cunoscuții, vecinii tăi și printre membri parohiei tale!
Acest săptămânal duhovnicesc al Oastei Domnului apare cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. A fost fondat de Preot Iosif Trifa în anul 1935.
