Iisus Biruitorul, anul XXXVI, nr. 28 (1526), 7-13 iulie

Prin Maica Domnului…

„În toţi sfinţii-a fost vreo pată, / osândită-n vreun cuvânt,

dar în tine, Preacurată, / numai rod din Duhul Sfânt”(T. Dorz).

Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu este modelul cel mai înalt de sfinţenie al omenirii, darul cel mai mare pe care l-a oferit omenirea lui Dumnezeu, din toată Creaţia, cum zice poetul mântuirii noastre, fratele Traian Dorz: „Marie, Maică Fericită a Fiului lui Dumnezeu, / tu ne eşti pil­da cea mai naltă în toate tuturor, mereu, / în curăţie, în răb­­dare, în dra­goste şi‑n trai sfinţit, / tu, lui Hristos nedespărţită, şi ţie, El, nedespărţit.”

Scriitorii bizantini, în unanimitate, socotesc că Ceea ce a avut atingere cu Hristos rămâne mai departe izvor de putere Dumne­zeiască. De aceea, Maica Domnului este izvor de energie Dum­nezeiască şi este şi împărţitoare de har: „Căci tu eşti binecuvântat sălaş al tuturor harurilor şi plinirea a toată frumuseţea şi bunătatea, boltă însufleţită a virtuţii şi a bunătăţii, ca una care singură, între toţi, te-ai învrednicit de toate harurile Duhului Sfânt. ªi, mai mult decât atât, singură, în chip de neînţeles, ai avut în pântece sălăşluit pe Cel întru Care se află comorile tuturor acestor haruri. ªi fiind pentru El cort neînţeles şi atâta grijă arătându-I de Copil, încât să fii primită să locuieşti în acelaşi cort cu El” (Sf. Grigorie Palama, Omilie la Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Partea 1, 13).

Puterea mijlocitoare a Maicii Domnului întrece chiar şi pe cea a Sfinţilor şi a Îngerilor la un loc. Sfântul Dimitrie al Rosto­vului, cel care a scris Psaltirea Maicii Domnului, spunea: „Dacă cineva m-ar întreba: Ce este mai tare şi mai puternic decât toate cele de sub cer?, eu i-aş răspunde: Nu este nimic mai tare şi mai puternic pe pământ şi în cer, după Domnul nostru Iisus Hristos, decât Preacurata Stăpâna noastră Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria. Puternică este ea pe pământ, căci a zdrobit capul şarpelui nevăzut şi a călcat în picioare puterea iadului. Prin ea se dobândesc biruinţele, prin ea se biruiesc vrăjmaşii. Puternică este ea şi în cer, că pe Dumnezeu, Cel Tare şi Puternic, cu rugăciunile ei, Îl leagă. Îl leagă cu rugăciunile ei pe Dumnezeu pe Care, odinioară, pe pământ, L-a înfăşurat cu pânze, căci atunci când El, mâniat fiind de păcatele noastre, vrea să ne pedepsească, osândindu-ne pe neaşteptate, ea îşi întinde către El mâinile sale, implorând milă şi ţine pe loc dreapta Lui răzbunătoare, ca să nu-i piardă pe păcătoşi împreună cu fărădelegile lor”.

În inima sa mare şi curată, Sfânta Fecioară adună toată jalea şi suferinţa lumii, toată întristarea, amarul şi durerea care pot încăpea în inima plăpândă a unei fiinţe umane. De aceea, Fecioara a pătruns în inima credincioşilor, chiar din timpul vieţii ei. Am putea spune că evlavia a luat-o înaintea dogmelor, cu privire la Fecioara. O scrisoare a Sfântului Ignatie Teoforul arată că: „Sunt multe femei la noi care vor să vadă pe Maica lui Iisus şi se sârguiesc ca să ajungă să se a­tingă de ea. Pentru că slava ei a străbătut până la noi, că ea, fiind Fecioară, este Maica lui Dumnezeu plină de toate darurile şi bunătăţile. În prigoniri şi primejdii este veselă, în sărăcie şi neajunsuri nu se mâhneşte, spre cei ce-i fac rău nu se mânie, bine-milostivă spre cei săraci cărora le ajută cât poate…” Dionisie Areopagitul, într-o scrisoare către Sfântul Apostol Pavel, spunea: „Nimeni din oameni nu poate înţelege ceea ce am înţeles eu când am văzut, cu ochii mei, pe cea mai frumoasă dintre toate femeile din lume şi mai înfrumuseţată decât toate puterile cereşti, pe Maica Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos. ªi mărturisesc, înaintea oamenilor şi a lui Dumnezeu care S-a născut din ea, că, dacă n-aş fi cunoscut pe Dumnezeu şi minunata Lui învăţătură, atunci aş fi socotit-o pe Prea Sfânta Fecioară ca pe Însuşi Dumnezeu”. Împărăteasa Maică stă de‑a dreapta, pururi rugătoare şi mijlocitoare la Tronul Sfintei Treimi, de unde a luat toate darurile duhovniceşti – Mireasa Tatălui, Maica Fiului, Biserica Duhului Sfânt (Sf. Ioan Damaschin). Rugăciunile Maicii tot pot spre îmblânzirea Stăpânului («Paraclisul Maicii Domnului»).

Înaintaşii noştri sfinţi din Lucrarea Oastei Domnului au cinstit-o şi iubit-o pe Maica Stăpânului, închinându-i alese imne şi ode cântate de tot sufletul credincios.

Să ne rugăm Maicii Sfinte să ne ajute în lupta şi războiul nevăzut cu puterile întunericului, spre a dobândi biruinţe şi a‑i birui pe vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi ai mântuirii noastre. Amin! Slăvit să fie Domnul!

Pr. Nelu PAVEL