Foarte bine se potriveşte textul biblic de mai jos cu situaţia şi starea în care se află ţara noastră şi întreaga lume de mai bine de o lună:
„Atunci S-a arătat Domnul lui Solomon, noaptea, şi i-a zis: «Am auzit ruga ta şi Mi-am ales locul acesta să fie templu pentru aducerea de jertfe. De voi încuia cerul şi nu va fi ploaie, de voi porunci lăcustei să mănânce ţara, sau voi trimite vreo boală molipsitoare asupra poporului Meu (subl ns.)şi se va smeri poporul Meu, care se numeşte cu numele Meu, şi se vor ruga şi vor căuta faţa Mea, şi se vor întoarce de la căile lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi ierta păcatele lor şi le voi tămădui ţara»” (II Cronici 7, 12-14).
Când sufletul întregii lumi este învolburat de greutăţile şi valurile mării acestei vieţi, să nu uităm că liniştea, pacea şi învierea lumii vin mereu de la Dumnezeu, Cel care ne-a zidit! Starea de derută şi confuzie, neliniştea, boala, suferinţa şi agitaţia omului de ceva vreme se întâmplă din cauza unui singur fapt: noi trăim ca şi cum Dumnezeu n-ar fi coborât pe pământ pentru a ne arăta calea spre veşnicie. Trebuie să recunoaştem că viaţa noastră zilnică se desfăşoară ca şi cum Hristos n-ar fi murit pentru noi, n-ar fi înviat pentru noi, n-ar fi coborât la iad pentru noi. Trăim ca şi cum Învierea lui Hristos nu ar avea nicio semnificaţie pentru noi, niciun impact asupra vieţii noastre.
Rostind cu putere în Noaptea de Paşti că Hristos a înviat!, că El cu Adevărat a înviat!, noi, creştinii, mărturisim, de fapt, că Învierea lui Hristos este răspunsul la toate problemele care ne frământă sufletul şi ne încearcă trupul. Noaptea de Paşti este o chemare la deşteptare, la înţelegerea adevărului că Învierea lui Hristos oferă putere omului să depăşească starea de moarte, de întuneric, de deznădejde în care se află.
În faţa omului chinuit şi zdrobit sufleteşte, Hristos Dumnezeu nu încetează a rosti cuvânt de trezire, cuvânt de îmbărbătare, cuvânt de Paşti: „Pentru tine, Eu, Stăpânul, am luat chipul tău, al robului…
Deci scoală, să mergem de aici! Vrăjmaşul te-a scos pe tine din pământul raiului, Eu te voi aşeza, nu tot în rai, ci pe scaunul ceresc” (Sf. Epifanie al Salaminei, „Cuvânt la Marea Sâmbătă”).
Rugăciunea pentru ca lumea să-L cunoască pe Hristos în Duhul Sfânt constituie izvor inepuizabil de bucurie, pace şi bogăţie nesfârşită de har.
Rog pe Hristos, STĂPÂNUL vieţii şi al morţii, să vă aibă pe fiecare în ocrotirea harului, iertării şi iubirii Sale. Să aveţi cu toţii parte de lumina tămăduitoare a Învierii. Bucuria Învierii să vă cuprindă sufletele şi cu această bucurie, intens trăită, să vestiţi tuturor că: HRISTOS A ÎNVIAT!
Pr. Cristian Ionuţ GÎRNIŢĂ
