Iisuse, Slava slavei mele

Iisuse, Slava slavei mele,
Izvor ascuns în Dumnezeu,
Atât noian de fericire
Gătita-i sufletului meu…

Atâtor înălţimi de slavă
Stăpân pe veci mai hărăzit,
De-aştept cu ochii plini de lacrimi
Al veşniciei răsărit.

O, pentru această moştenire
Şi viitor aşa măreţ,
Nimica nu-i prea mult pe lume
Şi nu-i prea mare nici un preţ.

Dar n-am decât o viaţă, Doamne,
Şi un singur suflu pământesc,
Ca în schimbul acelei fericite
Împărăţii să-Ţi dăruiesc.

Şi prea puţin pe-o fericire
Şi pentr-un veac aşa măreţ,
Dacă aş avea, Iisuse, Doamne,
Aş da o mie de vieţi.

Dar nu le am!… Şi plâng, Iisuse,
Azi când osânda mi-o ascult,
– Nu pentru că-Ţi jertfesc o viaţă,
Ci pentrucă nu-Ţi pot da mai mult.