Iisuse, Taina vieţii noastre, Cântare fără de sfârşit,
privim cu lacrimi fericirea ce-n ceruri Tu ne-ai pregătit.
Privim cu lacrimi răsăritul apropiatei Primăveri
în care-n veci, gustând lumina, uita-vom orişice dureri.
Prin slăvi etern strălucitoare de fericitele-Ţi priviri,
trăi-vom taine-nfiorate de imnul veşnicei iubiri.
În cor cu îngeri fără număr, vom intona în cânt slăvit,
în mii de feluri fericite, Acelaşi Nume Preaiubit.
Cu ochii firii noi privi-vom în veci spre Faţa Ta răpiţi
şi strălucirea-I ne va face din veac în veac mai fericiţi…
– Dar cât mai stăm pe lume încă, dorim să ţinem ochii Sus
şi doar o singură dorinţă şi rugăciune-avem, Iisus:
Când contopi-ne-vei în totul cu viaţă fără de dureri,
să faci din fiecare-o floare pe ceru-acelei Primăveri.
TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
