Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Împărat și Miel

Împărat și Miel

Împărat și Miel

O temă de mare actualitate este cea legată de relaţia dintre autoritate şi umilinţă, dintre putere şi dragoste. Sfânta Scriptură ni-L prezintă pe Mântuitorul Iisus Hristos ca pe un Împărat, dar autoritatea şi măreţia acestui Împărat sunt cu totul diferite faţă de autoritatea şi măreţia de tip lumesc, de aceea El ne este revelat în Apocalipsa în tot capitolul 5 ca un Miel care împărăţeşte.

Părintele Dumitru Stăniloae are pagini inegalabile în care ne vorbeşte într-un mod cuceritor despre relaţia dintre măreţie şi blândeţe, dintre autoritate şi dragoste, pe care le întâlnim în Iisus Hristos: „Iisus Hristos nu este un Domn care-ţi inspiră frica, ci un Domn a cărui autoritate este o bucurie pentru tine, un Domn Căruia te supui cu cea mai deplină convingere… În Iisus Hristos simţim o siguranţă deplină. Iisus Hristos este experimentat ca unul care are putere şi autoritate absolută, care ne acordă un reazem nelimitat… Nu este semn de inferioritate această experienţă, ci ea dă celui ce o face o încredere, o siguranţă neclintită în viaţă, căpătând şi el o putere asemănătoare cu a lui Iisus Hristos, care impune semenilor şi îi face să se încreadă în el… Iisus Hristos nu stăpâneşte prin silă sau prin alt element de constrângere… Adevărul şi iubirea, acestea sunt mijloacele prin care stăpâneşte sufletele… De aceea ni se spune în Apocalipsa că Iisus este Împărat Miel, că El stăpâneşte prin blândeţe şi prin sacrificiul Său. Nouă ni se pare acest lucru un paradox, căci ştim că mielul este umil, este nebăgat în seamă; şi totuşi Mielul este Împărat în creştinism” (Iisus Hristos şi restaurarea omului, subcapitolul „Cele trei demnităţi ale Mântuitorului în general”).

Aceste rânduri au o valoare deosebită pentru că ne arată cum poate să participe omul la demnitatea împărătească a lui Iisus. Cel care intră în comuniune maximă cu Împăratul Miel „capătă şi el o putere asemănătoare cu a lui Iisus Hristos, care impune semenilor şi îi face să se încreadă în el”. Cei care au funcţii de răspundere, în special părinţii duhovniceşti şi cei trupeşti, deseori nu sunt urmaţi şi ascultaţi, nu au autoritate şi credibilitate. Autoritatea şi credibilitatea le poţi dobândi în măsura în care Îl dobândeşti în inima ta pe Iisus Împăratul şi Mielul. Abia atunci Duhul Sfânt înştiinţează şi mişcă inimile celor care sunt datori să asculte. Acest fapt este redat în mod magistral în Pateric, unde citim: „…Dacă cineva vrea să poruncească fratelui – nu cu frică de Dumnezeu, ci vrând prin putere să-l stăpânească pe el –, Dumnezeu, Care vede cele ascunse ale inimii, nu-l înştiinţează pe acela să asculte. Căci vădită este lucrarea făcută pentru Dumnezeu, precum vădită este şi cea făcută pentru autoritate. Căci al lui Dumnezeu este lucrul smerit şi cu rugăminte, iar cel cu autoritate umple de mânie şi tulburare, pentru că este de la cel viclean” (Patericul Mare, XV, cap. 202).

„Răcnetul împărătesc al leului din Iuda” nu este altceva decât şoapta şi adierea care sunt iubite mai mult decât orice de cei care au urechi de auzit. Când omul ajunge să împărăţească peste patimi, şoapta lui devine poruncă. „Supune-ţi patimile şi vei vedea pe mulţi având evlavie nu numai la cuvintele tale, ci chiar şi la un semn al privirii tale” (Sfântul Iosif Isihastul). Aşadar, pentru a fi ascultat şi urmat, este nevoie de curăţie, luminare şi îndumnezeire, adică de sfinţenie.

Dar unii nu sunt urmaţi şi ascultaţi, nu atât pentru că nu au ajuns la oarecare curăţie, ci pentru că Împăratul Miel este viaţa, substanţa şi miezul Bisericii, iar ei nu au ajuns aici, dar nici nu vor să primească acest adevăr „greu”: „Cerul unde S-a înălţat Iisus coincide cu centrul intim al Bisericii” (Părintele Dumitru Stăniloae). Lucrurile merg greu, pentru că cei care formal sunt în inima Bisericii uneori nu au putere de jertfă, iar unii din cei care s-au jertfit n-au făcut lucrul acesta în inima Bisericii, unde se poate trăi comuniunea maximă cu Împăratul şi Mielul.

Preot Petru RONCEA

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *