Psalmul 45, vers 9
Unii tâlcuitori ai acestui verset din Psalmi spun că locul acesta cuprinde o profeţie despre starea slăvită pe care o are şi o va avea pe veşnicie Biserica Domnului Iisus Hristos, Mireasa cea scumpă a Mielului, câştigată cu scump Sângele Lui (Mat. 25, 34; Fapte 20, 28; 1 Petru 1, 18-19; 2 Cor. 11, 2; Efes. 5, 25-32). Ei sunt de părere că între toate stările fericite ale celor răscumpăraţi de Hristos din toate vremurile, Biserica, Mireasa Împăratului împăraţilor (Apoc. 17, 14), va avea starea cea mai aleasă şi mai strălucită (2 Tim. 2, 11-12). Fiindcă Biserica a suferit împreună cu Hristos şi pentru El (Rom. 8, 17). Şi ea trebuie să şi împărăţească cu El şi lângă El, pe veşnicie (Ioan 14, 3; 1 Petru 4, 13; Efes. 5, 24-32). Ce nădejde fericită şi strălucită este aceasta! Cu câtă putere şi îndrăzneală umple ea inimile tuturor celor credincioşi care şi ei, umblând ca nişte străini şi călători pe pământ, pentru Domnul lor Iisus Hristos şi din pricina Numelui Lui, au parte de aceleaşi suferinţe în lume din partea aceluiaşi împotrivitor… Cu câtă bucurie privesc ei chiar şi la necazurile de acum, când ştiu de ce slavă au să fie urmate acestea. Că ele nici nu pot să fie puse alături de slava viitoare (Rom. 8, 18; 2 Cor. 4, 17). Ce ar mai putea fi în stare să-i mai despartă, oare, pe ei vreodată de Domnul lor Iisus Hristos? (Rom. 8, 38-39).
Dar şi mai mulţi sunt acei tâlcuitori care au văzut în locul acesta din Psalmi, arătată, tot în chip profetic, starea Prea-sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, care, prin alegerea cea tainică şi înţeleaptă a lui Dumnezeu (Isaia 7, 14 şi 9, 6; Luca 1, 28; Rom. 9, 11), a fost aleasă mai dinainte… (Fac. 3, 15; Rom. 8, 28-30; Isaia 7, 14; Mica 5, 3; Mat. 1, 23-24; Gal. 4, 4) şi a fost rânduită mai dinainte să fie mijlocitoarea Întrupării Dumnezeieşti spre împlinirea Voii lui Dumnezeu, care era mântuirea omenirii (1 Tim. 2, 4). Acest vas sfânt şi deosebit de ales, fiind vasul cel mai sfinţit şi folositor Stăpânului pentru Întruparea şi Lucrarea Sa sfântă unic rânduită pentru o slujbă unică în lucrarea cea slăvită a Dumnezeirii, este veşnic cea mai apropiată împreună-lucrătoare cu Dumnezeu dintre toate creaturile Sale alese ( 1 Cor. 3, 9). Şi, fiind vasul cel mai sfinţit şi folositor Stăpânului, este şi drept să se bucure de cea mai deosebită cinste dintre toţi aleşii lui Dumnezeu. Despre Maica Domnului toate Scripturile vorbesc arătând-o mereu împreună cu Fiul şi Dumnezeul ei. Fiind lângă El în profeţii, lângă El în mărturisire şi jertfă, este drept ca să fie lângă El şi în Veşnicia Slăvită a Lui.
Căci, Dumnezeu al Dreptăţii fiind, El lucrează totdeauna după dreptate în tot ce face şi răsplăteşte. Dacă Solomon, fiul înţelepciunii, s-a purtat cu atâta respect şi cinste faţă de mama lui (1 Împ. 2, 19), aşezând-o la dreapta sa în vremea slavei sale, cu cât mai mult Împăratul Înţelepciunii, Hristos, va face astfel Sfintei Sale Mame, înaintea căreia arhanghelul ceresc s-a plecat, spunându-i: «Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har!» (Luca 1, 28). Pentru că ea a avut o chemare nespus mai slăvită ca mama lui Solomon. Ce gând sfânt şi mângâietor este acesta: că Sfânta Fecioară, fiinţa cea mai curată dintre toate fiinţele născute din Adam, în care nu s-a aflat nimic vrednic de mustrat niciodată, stă la Dreapta Marelui Mijlocitor Iisus Hristos, Fiul ei, şi pentru toate meritele pe care le are ea în faţa Lui, se bucură de o veşnică cinstire şi ascultare! (Ioan 9, 31). Ce dulce nădejde avem când ştim că rugăciunile ei pentru noi sunt ascultate, ca şi cea din Cana pentru cei care se găseau în vreme de strâmtorare! (Ioan 2, 3-11).
Traian Dorz
