16. Vânzătorii există şi prilejurile vin, dar nu se întâmplă aşa fiindcă a fost scris aşa.
Ci a fost scris aşa pentru că Dumnezeu a ştiut mai dinainte că se va întâmpla aşa.
Spre a fi înştiinţaţi a se păzi, ca să nu cadă, toți cei ce alunecau spre această cădere.
17. Nu întâmplările sunt din pricina profețiilor, ci profeţia a fost din pricina întâmplărilor.
Preştiinţa lui Dumnezeu, Care cunoştea Viitorul, a descris acest viitor aşa cum va fi nu pentru că El le-ar vrea aşa, ci pentru că oamenii, având voința liberă, unii aşa vor vrea să facă. Peste voia şi peste înştiinţările lui Dumnezeu.
18. Domnul a lăsat să se scrie profețiile mai dinainte, pentru ca să se vadă că El ştie totul
şi pentru ca acei care vor ajunge în vremea ispitelor acestora să fie cu grijă, ca să nu cadă tocmai ei în ele.
19. Profețiile sunt înştiinţări cutremurătoare pentru toţi, ca:
– binefăcătorul să fie foarte atent asupra aceluia care întinde cu el bucățica în acelaşi blid (In 13, 18):
– iar cel căruia i se face binele să aibă şi mai multă grijă să nu se facă el în vreun fel vânzătorul, trădătorul şi răufăcătorul binefăcătorului său.
20. O, suflet sincer de frate iubitor şi de prieten devotat, şi de părinte binefăcător,
şi de îndrumător plin de încredere şi de iubire, de milă şi de dărnicie,
ia bine seama la toate acestea!
Meditează bine asupra lor mai ales tu
şi nu uita ce au păţit şi alţii, înaintea ta, făcând la fel…
Dumnezeule, Care vezi inimile, apără-l pe binefăcător de răutatea celui căruia el îi face binele!
Amin.
Fratele Traian Dorz – Garanția veșnică, pag. 19-20
