Ce plin de miresme e Aerul verii,
Cuvintele aici amiros a sudoare,
Lumina rănită sub pleoapele serii
Îmi curge prin sânge şi doare!
Eram printre cruci obosite de vreme,
Cânturi celeste purtate de vânt,
Lângă Poetul Iubirii Supreme,
Cel niciodată locuit de mormânt…
Voi, cine sunteţi, cine sunt ei?
Cât de viu e în Dor Dumnezeu!
Şi aşa să rămâneţi în veci, fraţii mei,
Mereu împreună în Unul, mereu…
de Nicolae Nicoară-Horia
Mizieş, Iunie 2011
