Toate laudele noastre
şi mai mult de mii de ori
nu pot spune-n veci Iisuse
cât Îţi suntem de datori.
Buze îngereşti sã-Ţi cânte
laude de nepãtruns,
– pentru slava Ta cea mare
niciodatã nu-i de-ajuns
nu-i de-ajuns, – nu-i de-ajuns
niciodatã nu-i de-ajuns.
Toate lacrimile noastre
şi-ai evlaviei fiori,
nu pot spune-n veci Iisuse
cât Îţi suntem de datori.
Pentru mila Ta cu care
ne-ai primit şi ne-ai rãspuns,
jertfa mulţumirii noastre
niciodatã nu-i de-ajuns
niciodatã nu-i de-ajuns.
Avuţia noastrã toatã
de Ţi-am da-o, nu putem
sã plãtim în veci Iisuse
datoria ce-o avem.
Dar când inima curatã
cu-al iubirii strop ascuns,
de Ţi-o dãm Iisuse, toatã
Doamne Ţie Ţi-e de-ajuns
Ţi-e de-ajuns, – Ţi-e de-ajuns,
Doamne Ţie Ţi-e de-ajuns.
Traian Dorz, din volumul „Mărgăritarul ascuns”
