10. Domnul Iisus ne-a mai spus că sufletele celor drepţi, în Împărăţia cerească, vor fi ca îngerii.
Şi că sufletele credincioase vor fi duse în cer de către îngeri aşa cum a fost dus şi sufletul săracului Lazăr cel răbdător.
Îngerii Domnului sunt deci prietenii binevoitori ai oamenilor aleşi şi plăcuţi înaintea lui Dumnezeu. Ei, care se bucură mult la întoarcerea unui păcătos, se bucură şi mai mult văzând că acest om ajunge tare în credinţă şi bogat în fapte mari pentru Dumnezeu.
11. Printr-un slujitor credincios, Împărăţia cerurilor câştigă multe suflete şi mari biruinţe pe pământ, iar Numele iubit al Domnului Iisus este Preamărit şi înălţat.
De aceea îngerii minunaţi îi iubesc nespus de mult pe oamenii care fac voia lui Dumnezeu. Ei privesc cu nespusă grijă la ei.
Şi cu mare iubire îi ajută şi-i păzesc în toate căile lor, după poruncile Domnului (Ps 91, 11-12).
12. În ziua când se împlineşte ultimul ceas din viaţa unui credincios, iar sufletul lui trebuie luat din trup şi adus de pe pământ în cer, îngerii, văzând că locul lui rămâne gol şi slujba lui nu are cine s-o mai facă, – sunt cuprinşi de-o mare mâhnire.
Şi nici unul n-ar vrea să se ducă să-i ia sufletul, ca să lase lumea fără de el.
13. Cu cât a fost omul ales mai bun şi mai harnic în lucrul Domnului, cu atâta îngerii văd că lipsa lui va fi mai mare în lume între oameni. Şi Îl roagă pe Domnul să-i mai lungească acestuia viaţa. De aceea poate de multe ori aleşii Domnului sunt izbăviţi în chip minunat din multe primejdii de moarte şi viaţa lor este prelun-gită, fiind atât de folositoare încă pe pământ.
14. După sufletele credincioşilor obişnuiţi, pare că vin îngerii Domnului. Dar după sufletele aleşilor Săi neobişnuiţi, vine chiar El Însuşi, după cum le-a făgăduit apostolilor când le-a zis:
– Mă voi întoarce Eu şi vă voi lua cu Mine…
15. O, dacă ne-am da şi noi cu toţii toate străduinţele în aşa fel, încât să fim vrednici de a face parte din numărul robilor şi al aleşilor Săi deosebiţi!
Cu toţii am putea avea harul acesta, dacă l-am dori şi am lupta cu adevărat pentru el, – căci Domnul cu bucurie ni-l doreşte şi Jertfa dragostei Lui este la fel de gata să-l ajute pe fiecare dintre noi ca să fie aşa.
16. O, dacă am munci şi am lupta şi noi să avem credinţa şi nădejdea, dragostea şi evlavia, răbdarea şi blândeţea, înţelepciunea şi râvna pe care le-au avut acei care L-au urmat mai îndeaproape pe Iisus Domnul nostru, – ajungând la acelaşi fel de vorbire şi umblare!
Ce scumpă ar fi atunci viaţa noastră înaintea îngerilor din cer,
ce folositoare, fraţilor noştri şi tuturor oamenilor de pe pământ
şi ce plăcută ar fi ea Domnului şi Răscumpărătorului nostru Iisus Hristos!
17. Atunci şi după noi ar veni în ceasul morţii Însuşi Dulcele nostru Mântuitor – ca să ne ia pe totdeauna la El, cu sărutul celei mai fericite îmbrăţişări.
Şi astfel am fi pe totdeauna cu Domnul.
Ce dulce mângâiere ar fi pentru toată viaţa noastră gândul unei astfel de morţi slăvite!
18. De povestirile frumoase cu sfârşit fericit, ne bucurăm cu toţii, după cum de cele cu sfârşit dureros ni se întristează tuturor inimile.
Din întâmplările celor buni învăţăm cum să facem şi noi ca să avem un sfârşit frumos şi fericit.
Iar din întâmplările celor răi învăţăm cum să nu fa-cem. Ca să nu ajungem şi noi tot ca ei.
19. Din fiecare povestire desprindem câte o învăţătură folositoare, căci doar pentru învăţăturile din ele au fost spuse şi păstrate povestirile. Altfel ce rost ar avea să le povestim, căci vremea ne trece şi aşa atât de repede.
20. Din unele adevăruri trebuie să înveţe copiii.
Din altele trebuie să înveţe părinţii.
Unele sunt pentru cei mici, altele sunt pentru cei mari.
Fericit este oricine ascultă cu credinţă, păstrează cu înţelepciune şi împlineşte cu smerenie voia şi Cuvântul lui Dumnezeu trimis lui însuşi.
Dumnezeul nostru, învaţă-ne voia Ta.
Amin.
Traian Dorz, din “Credinţa Încununată”