Fiindcă, în ultima vreme, se vorbeşte foarte mult de acest virus ucigaş, din pricina căruia au murit zeci de mii de oameni, parcă am vrea să vorbim mai mult de Iisus cel Răstignit şi Înviat…
Însă, cu toate acestea, în acest editorial, aş vrea să mă leg cumva tot de subiectul acesta. Am citit tot felul de postări şi tot felul de articole în care autorii arată cât de vinovaţi sunt unii şi alţii, că din cauza celor care ne conduc – preşedinte, guvernanţi, parlamentari, senatori etc. – a trimis Dumnezeu acest virus ucigaş ca drept pedeapsă pentru unele „legi-fărădelegi” – aprobate de aceşti maimari ai vremii – cum sunt: legalizarea avortului, definirea ambiguă a familiei, înlesnirea drepturilor homosexuale etc. Sau chiar din pricina celor din jurul nostru care păcătuiesc: beau, fumează, înjură, se droghează, desfrânează, înşală, mint şi multe altele. Este, cu siguranţă, şi aceasta o cauză, pentru care a venit mânia lui Dumnezeu peste noi. Însă nu asta este cauza cea mai mare! E foarte uşor să vedem mereu pe alţii vinovaţi de toate câte ni se întâmplă şi să-i arătăm mereu cu degetul. „Eu sunt cel mai bun, celălalt e rău…” Privind mai atent în viaţa mea, mi-am dat seama că, de fapt, cauza cea mai mare, principalul vinovat, din pricina căruia a venit pedeapsa lui Dumnezeu peste noi, sunt eu. Din pricina mea, a păcatelor mele, a orgoliului meu, a ambiţiilor mele, a firii mele nerăstignite, a nelucrării mele, Dumnezeu S-a mâniat şi a trimis pedeapsa asupra noastră. Poate şi din pricina ta…, dacă te analizezi cu sinceritate. „Iar Iona le-a zis: «Săltaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, iar marea vi se va alina; fiindcă ştiu că din pricina mea s-a stârnit asupra voastră această mare furtună»” (Iona 1, 12).
Privind dintr-un alt unghi acest virus care ucide trupul, putem vedea că, de fapt, el se aseamănă mult şi cu virusul care ucide sufletul. Am citit despre unele simptome ale acestui virus ucigaş al trupului, despre care se arată că, înainte să apară febra, insuficienţa respiratorie, tusea etc., intervine pierderea mirosului şi a gustului, un simptom descris de foarte multe persoane infectate. Or, sufleteşte-i tot aşa. Nu dintr-o dată ajungi să cazi răpus de virusul ucigaş al păcatului, ci mai întâi ne pierdem mirosul şi gustul faţă de hrana cea duhovnicească. Apoi, după ce ne-am pierdut mirosul şi gustul faţă de cele duhovniceşti – adică nu mai avem gustul de a cerceta Sfintele Scripturi, de a ne ruga, de a posti, de a fi în părtăşie unii cu alţii – rămânem descoperiţi, fără imunitate duhovnicească. Nemaiavând aceste arme cu care să luptăm împotriva păcatului, atunci suntem biruiţi şi ucişi nu decoronavirus, ci de lumescul-virus, cu care unii suntem infectaţi.
„Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: „… Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug. Şezând împotriva fratelui tău cleveteai şi împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală. Acestea ai făcut şi am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ţie; mustra-te-voi şi voi pune înaintea feţei tale păcatele tale” (Ps 49, 17-22).
Dar iată şi „antidotul”. Organizaţia Mondială a sănătăţii spune că cel mai ieftin şi mai eficient dezinfectant, care poate fi făcut acasă, se obţine din înălbitor de rufe. Cu soluţia obţinută se pot curăţa clanţele uşilor, chiuvetele, pereţii din baie, cheile, preşulde la intrarea în locuinţă etc. Şi aici este o mare asemănare. Cel mai bun dezinfectant pentru sufletele noastre îl putem preparaacasă, în „odăiţa noastră”, nu prin adunări cu mare fast şi mulţime mare, nici prin catedrale arhipline. Acest „dezinfectant” se obţine din lacrimile de pocăinţă care înălbesc sufletele noastre, le curăţăpe deplin. Cu acest „dezinfectant” putem curăţa „clanţa” guriinoastre, „pereţii” gândurilor noastre, „cheile” conştiinţei noastreşi „preşul” de la intrare în inima noastră. „Dezinfectându-le”, lumescul-virus nu ne va mai infecta.
„Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată! Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face. De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca. Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului grăieşte” (Isaia 1, 16-20).
„Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi” (Ps 49, 16).
Costel ROTARU
1 Comment