Mărturii Meditaţii Traian Dorz

ÎNSOŢIREA SUFLETELOR SFINTE

1. Ce minunat este să fii însoţitorul unui suflet plin cu Hristos!

2. Ce har ceresc este să fii umărul pe care se reazemă o fiinţă sfântă, în clipa fericitei ei slăbiciuni, din pricina purtării lui Hristos, pentru mântuirea altora!

3. Ce slavă unică este să poţi ocroti, mângâia şi cuprinde, la căldura curată a sufletului tău, singurătatea aproape înfricoşat de sfântă a acelei fiinţe care înseamnă atât de mult pentru gândurile lui Dumnezeu!

4. De unde vine,
creşte,
se apropie tot mai mare
o lumină nepământească ce mă învăluie, spunându-mi: „Eu sunt Prietenul tinereţii tale!“?

5. Inima mea a tresărit ca de o înviere dintre cei morţi de mult, foarte de mult.
6. O, Dumnezeul meu, oare mai poate fi primăvară după o iarnă atât de îndelungată?

7. Cine îmi spune oare acum „Vino!“: Duhul, întâi, sau Mireasa?

8. Ori poate amândoi deodată, fiindcă, dacă doi se învoiesc să ceară ceva, le va fi şi dat.

9. Duhul nu vrea să meargă fără Mireasă. Şi, dacă ea nu poate să meargă atât de repede ca şi El, El nu va merge singur.

10. O va aştepta până ce va putea merge şi ea, potri-vindu-Şi paşii cu ai ei, spre a ajunge acolo împre-ună.

11. Mirele aşteaptă, ştiind bine şi locul, şi timpul
unde se vor întâlni
toţi trei.

12. Betleem, Betleem, cetate neînsemnată şi ascun-să,
fecioară nebăgată în seamă,
Mireasă dispreţuită şi singură!…

13. Când El Îşi va îndrepta faţa spre tine,
cu ce lumină uimitoare vei fi învăluită,
ce strălucire eternă va alunga întunericul tău
şi ce slavă cerească va acoperi ocara ta!

14. Când Hristos te va înălţa din starea ta de azi,
câte priviri se vor întoarce spre tine
şi câţi vor plânge amar că te-au dispreţuit!
15. Acela, Căruia tu Îi porţi în inima ta atâta credincioşie, este Cel Preaînalt.

16. Acum Duhul Lui te umbreşte, dar în curând te va lumina.

17. Acum este vremea negurii tale, dar aceasta este atât de curând trecătoare… Şi tocmai ea pregăteşte ivirea luminii tale care este veşnică.

18. Saltă de bucurie, tu, care ai fost învrednicită de umbra lui Hristos, de ocara lui Hristos, de singurătatea cu El!

19. Nu va fi strălucire mai fericită decât a ta,
nici slavă,
nici îmbrăţişare,
Mâine Dimineaţă, la Hristosul tău!

* * *

În momentele mai grele
aminteşte-ţi totdeauna
de Hristosul tău cel unic
şi iubirea ta cea una!

Traian Dorz

Prietenul tinereţii mele, Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2009

Lasă un răspuns