Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ÎNSUŞIRILE LUI DUMNEZEU

ÎNSUŞIRILE LUI DUMNEZEU

ÎNSUŞIRILE LUI DUMNEZEU

În Ziua Judecăţii celei mari, nimeni nu va avea cuvânt de dezvinovăţire, de necunoaştere a voii Sale, care este sfinţirea vieţii, de necunoaştere a Dumnezeirii Sale, căci toate cele necesare ne sunt arătate în Sfântul Cuvânt, prin comuniune directă cu Fiul în Care Tatăl a binevoit. Şi prin Duhul Sfânt Care ne conduce la Fiul.

Chiar şi biserica din mijlocul satului şi crucea din turn sau din clopotniţa bisericii fi-vor mărturii împotriva celor ce nu i-a interesat existenţa lor. Noi Îl cunoaştem pe Dumnezeu din măreţia faptelor Sale: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Ps 18, 1). „Cele nevăzute ale lui Dumnezeu se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnicia Lui, veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca cei necredincioşi să fie fără cuvânt de apărare; căci, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; că s-au rătăcit în gândurile lor şi în inima lor cea nesocotită s-au întunecat” (Rom 1, 20-21). „Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată, pe care nu L-a văzut nimeni dintre oameni nici nu poate să-L vadă, a Căruia este cinstea şi puterea veşnică. Amin” (I Tim 6, 16).

Îl cunoaştem pe Dumnezeu şi din raporturile Sale cu creaţia Sa. Această parte o găsim presărată în toată Sf. Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, prin raporturile directe cu Fiul cel Întrupat, Domnul Iisus Hristos (cf. In 1, 18; I In 4, 9).

Citind Sfânta Carte, descoperim la Dumnezeu trei însu-şiri, şi anume:

a). Însuşiri naturale,

b). Însuşiri raţionale sau intelectuale şi

c). Însuşiri morale.

Aceste însuşiri le întâlnim în toată Sfânta Scriptură şi în scrierile Sfinţilor Părinţi. Dumnezeu este singura Fiinţă Care Îşi are existenţa prin Sine şi din Sine. Şi toate şi fiecare la rândul său, numai din El.

Dumnezeu este Duh absolut, nelimitat în timp sau spaţiu (cf. I Tim 1, 17; In 6, 45-47; 4, 24), şi aceasta ne indică spi-ritualitatea sa.

Dumnezeu este nemărginit, absolut şi atotprezent (cf. I Tim 1, 17).

Dumnezeu nu are o cauză afară de Sine.

Dumnezeu este plinătatea fiinţei, a vieţii.

Dumnezeu condiţionează existenţa tuturor celor văzute şi nevăzute.

Dumnezeu are independenţă absolută.

Dumnezeu Se înfăţişează înaintea lui Moise, zicându-i: „Eu sunt cel ce sunt”. Şi adaugă: „Vei răspunde fiilor lui Israel astfel: Cel ce se numeşte Eu sunt m-a trimis la voi” (Ieş 14). „Voi sunteţi martorii Mei – zice Domnul – voi şi robul Meu pe care l-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt; Înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu şi după Mine nu va fi; Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este nici un Mântuitor!” (Is 43, 10-11). „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul – zice Domnul – Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic” (Apoc 1, 8). „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul” (Apoc 22, 15).

În scrierile Sfinţilor Părinţi, Origen spune că Dumnezeu este Izvorul din Care îşi ia începutul tot ce există. Scriitorii Sfintelor Scripturi ne spun despre spiritualitatea lui Dumnezeu că „Duh este Dumnezeu şi cei ce i se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (In 4, 24). „Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului acolo este libertate” (II Cor 3, 17). „Apoi, dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe şi ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atât mai vârtos Tatălui Duhurilor ca să avem viaţă?” (Evr 12, 9).

Îngerii sunt duhuri. Omul este compus din două elemente: trup şi suflet; materie şi spirit sau duh. Şi ambele-i sunt limitate. Sufletul este nemuritor ca Dumnezeu Care l-a dat. Zice Sfântul Ilarie că Dumnezeu este pretutindeni prezent şi este întreg în fiecare punct al Universului. Aceasta ne indică atotprezenţa Sa.

Ce ne spune Sf. Scriptură. „Dumnezeu Care a făcut lumea şi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini, nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate” (Fapte 17, 24-25).

„Aşa vorbeşte Domnul: Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi şi ce loc Mi-aţi putea da voi ca locuinţă?” (Is 66, 1).

„Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la Faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi pogorî în iad, de faţă eşti. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării, şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta” (Psalm 138, 7-10).

Dumnezeu este atotţiitor, El este prezent în lume prin puterea lucrărilor Sale, puterea de a I se supune toate, prin harul Său nemuritor, prin Cuvânt, prin Sfânta Euharistie, prin Biserica Domnului Iisus Hristos statornicită în lume de Duhul Sfânt.

Dumnezeu este veşnic viu. El fiinţează veşnicia. Prin El şi în El se înnoiesc şi se fericesc veşnic toate făpturile şi întreaga creaţie. Să citim în Sfânta Carte: „Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu” (Ps 89, 1-2). „Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi înaintea Domnului este ca o mie de ani, şi o mie de ani ca o zi” (II Pt 3, 8). „Iar sfatul Domnului rămâne în veac, gândurile inimii lui din neam în neam” (Ps 32, 11). Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el; Eu, cu mâinile Mele, am făcut cerurile şi am aşezat toată oştirea lor” (Is 45, 12).

Dumnezeu este neschimbător. El nu se schimbă niciodată. Şi această neschimbare a Sa este veşnică, după cum citim: „Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale sunt cerurile. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina” (Ps 101, 25-28). „Toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit de Sus sunt, pogorându-se de la Părintele Luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare” (Iac 1, 17).

Dumnezeu este atotputernic. Atotputernicia Lui ţine în vecii vecilor.

Când Avraam era în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Domnul Dumnezeul Cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană” (Fac 17, 1). Iov a răspuns Domnului şi a zis: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale” (Iov 42, 1-2).

Psalmistul a zis: „Să se teamă de Tine tot pământul şi de El să se cutremure toţi locuitorii lumii. Că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit” (Ps 32, 8-9). Domnul Iisus a zis: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Lc 18, 27). Şi, în Psalmul 103 (104), compus din treizeci şi şase de versete, cu multă minuţiozitate dezvă-luie în ce anume constă atotputernicia Sa.

Dumnezeu este atotştiinţa. Înţelepciunea Sa este desăvâr-şită. El cercetează inima şi rărunchii. Înainte să ajungă cuvântul pe limbă, El pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile.

Împăratul David înfăţişează pe Solomon, fiul său, urmaş la tronul împărătesc înaintea marii adunări a poporului lui Israel, zicându-i: „Şi tu, fiule Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie” (I Cr 28, 9 / Paral 28, 9).

Acestea şi multe altele scrise în Cartea Sfântă ni s-au descoperit de Dumnezeu prin Duhul Său, căci toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu; căci cine dintre oameni ştie chiar şi cele ascunse ale omului, decât duhul omului care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut afară de Duhul lui Dumnezeu (I Cor 2, 10-11).

Dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El (cf. I Cor 8, 3).

„Temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având pecetea aceasta: Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi; şi să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului” (II Tim 2, 19).

„Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce-L iubesc, al celor care sunt chemaţi după voia Lui; căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi. Iar pe care i-a hotărât mai dinainte, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit” (Rom 8, 28-30).

Dumnezeu este atotînţelepciunea. La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt. Ceea ce dărâmă El nu va fi zidit din nou; pe cine-l închide El nimeni nu-l va scăpa (cf. Iov 12, 13-14). Zice Sf. Pavel: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!” (Rom 11, 33).

Însuşiri morale:

Sfinţenia. Profetul Isaia, supranumit Evanghelistul Ve-chiului Testament, a văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt şi poalele mantiei Lui umpleau templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul către altul şi ziceau: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Is 6, 2-3). Psalmistul zice: „Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi în Muntele cel sfânt al Lui, că Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru” (Ps 98, 10)

Avem şi prezentări personale ca acestea: „Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; voi să vă sfinţiţi şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste târâtoare…” (Lev 11, 44). „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt Sfânt, Eu, Domnul Dumnezeul vostru” (Lev 19, 2). „Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi” (I Pt 1, 5). „Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr” (In 17, 19). „Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (I Pt 2, 9).

Dumnezeu este dreptatea absolută. „Că drept este Domnul şi dreptatea a iubit şi faţa Lui spre cel drept priveşte” (Ps 10, 7). „Dumnezeu este Judecător Drept, Tare şi Îndelung-răbdător şi nu se mânie în fiecare zi” (Ps 7, 11). „Căci Fiul Omului va să vină întru Slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale” (Mt 16, 27).

Dumnezeu este atotbunătatea. „Aliluia! Lăudaţi pe Dom-nul că este bun, că în veac este mila Lui!” (Ps 117, 1). „Iisus a zis: «De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu»” (Mt 19, 17).

Atotbunătatea lui Dumnezeu schimbă uneori pornirile rele împotriva unui popor sau naţiuni şi chiar persoane, când acestea se căiesc şi se pocăiesc de faptele lor păcătoase, cum a fost cazul cu cetatea Ninive. „Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu s-a căit de răul pe care se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut” (Iona 3, 10). Şi Dumnezeu a zis: „Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai bine de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite?” (Iona 4, 11).

Da, Domnul este bun, are milă de toţi acei ce se pocăiesc şi se înduhovnicesc prin harul Său divin.

Dumnezeu este iubirea desăvârşită. Dumnezeu aşa a iubit lumea „încât pe Fiul Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In 3, 16). „Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire” (I In 4, 8). „Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (I In 4, 15-17). Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv” (Ps 144, 8).

Şi nu ne-ar ajunge timpul şi spaţiul să dovedim cu Sfintele Scripturi, cu minunatele Sale lucrări, minunăţiile faptelor Sale în Univers şi pentru noi, făpturile Sale.

Dumnezeu este Persoană. El întruneşte în Sine, prin excelenţă, numai însuşirile bune, neavând nici o însuşire din cele rele. Noi cunoaştem însuşirile lui Dumnezeu numai în măsura în care ne împărtăşim din ele. Însuşirile lui Dumnezeu sunt comunicabile. Dumnezeu ne împărtăşeşte şi nouă din atributele Sale, dorind să ne facem asemeni Lui. Dumnezeu toarnă în sufletele oamenilor evlavioşi har după har. Dumnezeu ne cere, ne ajută şi aşteaptă de la noi să fim ca El. „Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble” (I In 2, 6). Domnul Iisus Hristos este modelul vieţii neprihănite. Este, a fost şi va fi în eternitate Atotştiutor, Atotînţelept, Neschimbabil, Sfânt, Drept, Bun, Iubitor, Milostiv, asemănător Tatălui Ceresc. Aşa a umblat pe pământ. Acestea sunt atributele dumnezeieşti care Îl caracterizau.

Domnul ne vrea şi pe noi asemenea. Ne vrea părtaşi Dumnezeirii Sale. Ne vrea sârguincioşi în a ajunge la asemănarea Sa, prin voinţă liberă şi conlucrare cu Harul Divin. Ne vrea să fim înţelepţi, cunoscători ai voii Sale, sfinţi, virtuoşi, curaţi, drepţi, buni şi cu multă iubire pentru Dumnezeu şi pentru semeni. Căci numai prin El suntem ce suntem.

Domnul Iisus Hristos a fost făcut de Dumnezeu pentru noi Înţelepciune, Neprihănire, Sfinţenie şi Răscumpărare (cf. I Cor 1, 30). Astfel, creştinul se laudă numai în Domnul, Căruia se cuvine Slavă şi închinare.

Grăiţi cuvântul Domnului / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *