Împărătesei celei mai înainte de veci, Împărătesei celei mai înalte decât toată făptura cerului şi a pământului, aducem laude, cinste şi slăvire acum şi în vecii vecilor…
Dar cum să te numim pe tine, Maică şi Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, Marie? Câte nume ţi-au dat ţie credincioşii de sub cer, de două mii de ani: bunăvoinţa Tatălui Celui mai înainte de veci, încăperea preacurată a lui Dumnezeu, a Fiului Celui fără de ani…, locuinţă umbrită de puterea Duhului Sfânt, mirare neîncetată a cetelor îngereşti, spaima cea grozavă a puterilor celor întunecate ale iadului…, ceea ce eşti întâmpinată în văzduh de heruvimii cei cu ochi mulţi…, cea aleasă cărei laude le cântă serafimii cei cu câte şase aripi, preabun Acoperământ, căruia ne închinăm şi noi, neamul creştinesc…
Fecioară şi Maică, bucură-te! Bucură-te, cea care nu ai nume, deşi numele tale sunt mii şi zeci de mii şi mii!
„Înţelegere neînţeleasă eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, întru apărarea poporului celui dreptcredincios…”
Cine te laudă pe tine, cea una nevinovată, Fecioară, se laudă după cuviinţă cu toate harurile ce curg de sub umbrirea Sfântului tău Acoperământ: Puterea Celui Preaînalt umbreşte pe cei ce cu credinţă şi cu evlavie scapă la preaputernicul tău Acoperământ, căci numai ţie, uneia, Preasfântă şi Preacurată Născătoare de Dumnezeu, s-a dat a împlini toate cererile tale…
Se spune că, Acolo, în Cer, la Dreapta Fiului lui Dumnezeu, locul Maicii este aproape tot timpul gol… Măicuţa Domnului, cea atotgrabnică, nu are răgaz să stea nelucrătoare câtă vreme credincioşii o strigă pe pământ pentru felurite nevoi în care se zbat… Preamilostiva Maică trebuie să se afle, cu Sfântul ei Acoperământ, acolo unde este chemată şi unde poate veni în ajutor.
O sfântă, fiind în moarte clinică, a ajuns în Împărăţia lui Dumnezeu. Îngerul care o însoţea observă pe faţa uimită a femeii un semn de acută întrebare.
– Ce este, draga mea? – întrebă el. La ce te uiţi aşa mirată?
– Mă uit la dreapta Scaunului Domnului…, acolo unde ar trebui să fie locul Măicuţei. De ce nu este aici în bucurii cu Domnul ei?
– O, ea este chemată foarte des în lume. Şi nu are timp să se bucure atât cât ar merita, câtă vreme cineva ar suferi în lume o cât de mică suferinţă.
Am avut nu demult o discuţie cu cineva mult drag mie, dar care m-a îndurerat profund. După câteva cuvinte în care am numit cu numele ei pe Fecioara şi Maica Domnului, mi-a zis:
– Pot să-ţi spun ceva ce am pe inimă cu privire la frăţia ta?
– Desigur – i-am răspuns eu.
– Înainte de a pleca la Sibiu, frăţia ta erai un alt om şi un alt frate. Ce se întâmplă de ai devenit mai monahicesc în toate comportările frăţiei tale?
– Aş dori să-ţi spun – i-am zis eu cu milă nedisimulată – că oricât ar fi să-ţi explic nu mă vei înţelege. Singura mea rugăminte este să îmi permiţi să fiu eu însumi, măcar atât cât şi eu îţi permit frăţiei tale să nu fii cum sunt eu.
Vrând să mântuiască neamul omenesc din înşelăciunea vrăjmaşului, Domnul cel iubitor de oameni te-a dăruit pe tine să fii Maică nouă, pământenilor. Tu să fii nouă ajutor, acoperământ şi scutire, celor întristaţi mângâiere, celor mâhniţi bucurie, celor asupriţi apărătoare şi să scoţi din adâncul păcatului pe toţi cei care cântă: Aliluia. Amin.
Costel BALAN
