Dragă cititorule! Poate că ţi-a plăcut această carte. Pe unele locuri, poate te-ai înfiorat citind‑o. Dar mă grăbesc să-ţi spun că numai cu plăcerea şi cu fiorul încă nu te poţi mântui.
Diavolul nu se teme de plăcerea ta. De ce? Pentru că ştie că plăcerea ta şi fiorul tău cel sufletesc e numai ceva trecător. Ai tresărit o clipă şi pe urmă iar ai adormit în patimi şi păcate.
Diavolul se sperie numai când plăcerea ta trece într‑o hotărâre contra păcatelor. Diavolul se cutremură numai când plăcerea se schimbă într-un cutremur sufletesc… într‑o schimbare din temelie a vieţii tale… într-o rupere cu lumea şi cu păcatele.
Diavolul se cutremură şi fuge îngrozit când plăcerea sufletească îl îngenunchează pe om la picioarele Crucii şi când acesta îşi predă viaţa Domnului, ca să înceapă o viaţă nouă cu El.
Diavolul se sperie numai atunci când îţi pui hotărâre să o rupi cu viaţa şi cu trecutul tău cel păcătos… Când Îl primeşti pe Domnul de Împărat, Stăpân şi Cârmuitor peste viaţa şi inima ta şi începi cu El o viaţă de luptă şi de biruinţă contra păcatelor şi contra ispititorului diavol. Despre cum se câştigă această biruinţă citiţi în cartea «Ce este Oastea Domnului?» şi intraţi în Oastea Domnului. Oastea Domnului este o mişcare de renaştere sufletească. Ea hotărăşte pe oameni la o viaţă nouă cu Domnul… la o schimbare din temelie a vieţii.
Dragă cititorule! De vrei să ai folos sufletesc din citirea acestei cărţi, nu te mulţumi numai cu plăcerea şi cu fiorul sufletesc ce le-ai avut citind-o, ci lasă-L pe Duhul Sfânt să lucreze mai departe în sufletul tău şi să te trezească la o viaţă nouă.
Intraţi în Oastea Domnului… Intraţi în ceata celor puţini care „priveghează“ în noaptea cea grozavă a stricăciunilor sufleteşti de azi. Intraţi în ceata celor puţini care se războiesc cu „balaurul“ cel mare.
Iubiţilor ostaşi din Oastea Domnului şi toţi care-L cunoaşteţi pe Domnul! Strigaţi-le neîncetat celor aflaţi în robia domnului veacului acestuia să se lase de răutăţi şi păcate. Spuneţi-le că urgiile vremurilor noastre sunt glasul celui ce striga odinioară în pustie: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia Cerurilor“. Spuneţi-le că urgiile vremilor noastre strigă la noi să ne trezim, să stăm treji, cu candele aprinse, ca nu cumva Mirele să ne afle dormind.
Ferice de cei ce vor fi aflaţi priveghind!
Părintele Iosif Trifa, din volumul „Trăim vremuri biblice”
Cartea poate fi recitită în înregime aici
