TOŢI CEI CARE INTRĂ ÎN OASTE vor avea multe de suferit ( IX )
Scumpul meu frate din Oastea Domnului! Noi stăm într-o războire neîncetată cu vrăjmaşul diavol şi ispitele lui. În această luptă, se întâmplă uneori să ne şi poticnim. O! în zadar am umbla să tăgăduim sau să ne mândrim. Toţi suntem nişte mici dezertori. Toţi ne împiedicăm, ne po-ticnim, ici şi colea, de ispitele lumii. Dar pierza-rea nu stă în această poticnire, ci stă în părăsi-rea luptei. De cazi, ici şi colea, ridică-te repede şi pleacă înainte!
Istoria războaielor arată că luptele şi biruinţele le pierd mai ales acei care, după înfrângere, cad în disperare şi părăsesc atacul şi lupta.
Cele mai multe biruinţe le câştigă rapoarte ca acestea: „cei înfrânţi nu s-au lăsat“…; „n-au disperat“…; „au înnoit atacul…; au înnoit de trei ori atacul şi au biruit“…
În asta stă şi taina biruinţei noastre. Să nu disperăm când Ispititorul ne-a dat o lovitură, ci – aducându-ne mereu aminte de îndurarea şi ier-tarea Tatălui Ceresc – să înnoim atacul cu îndă-rătnicie şi să nu ne lăsăm până n-ajungem la biruinţă!
Noi, cei care stăruim în lupta sufletească con-tra vrăjmaşului diavol, să ne rugăm neîncetat pentru cei care au căzut prizonieri la diavolul. Să ne rugăm să le dea Domnul putere să poată scăpa din prinsoarea cea cumplită a vrăjmaşului diavol şi să se întoarcă iarăşi în fronturile noastre!
IOSIF TRIFA – Preot
