Cum tot sunt oamenii obişnuiţi să meargă dintr-o greşeală în alta, înfăptuiesc una fundamentală: aceea a neaprofundării lucrurilor, a privirii doar la suprafaţa acestora. Este şi această greşeală o urmare a stării de păcătoşenie a omului. Căci acela care se gândeşte numai la lucrurile materiale, numai la bunurile şi plăcerile vieţii acesteia, cum să poată pătrunde în profunzimea lor? Căci, pentru a vedea totul în adevărata sa înfăţişare, trebuie să te adânceşti dincolo de partea văzută, să treci peste materie, peste formă. Astfel se ajunge la conţinut, la esenţă.
Sf. Nicodim Aghioritul, în «Războiul nevăzut», spune: „Nu raţionăm bine în aceste lucruri şi în multe altele, fiindcă nu căutăm să le pătrundem mai adânc, ci le urâm, ori le iubim numai privindu-le din afară“. Atunci, cum trebuie procedat? Tot Sfântul Nicodim ne spune. Iată cum: „Atunci când mintea nu-i întunecată de patimi, ci-i liberă şi curată, poate vedea adevărul şi pătrunde până în adâncimile lucrului, vede unde este răul ascuns în plăcerile josnice, ori unde este binele acoperit de rău“. Deci cauza esenţială este starea de păcat în care se află insul care stagnează orice adâncire a lucrurilor şi a fenomenelor.
Dar de ce este atât de gravă problema aceasta? Pentru că ea însăşi este generatoarea răului. Adică, neputând discerne, din pricina complăcerii în păcat, nu va putea cunoaşte ce are de făcut, sau orice cunoaştere ar fi un fals. Astfel, păcatul îşi va urma cu succes lucrarea sa. Iar lumea, luând răul drept bine şi binele drept rău, va perpetua în agravarea stării sale sufleteşti şi trupeşti.
În toate cele sufleteşti, se cere o seriozitate maximă. Se cere o curăţare totală, pentru a putea începe o lucrare curată. Dar, cum peste tot operaţia de curăţenie parcă nu se mai sfârşeşte, orice lucrare nu poate fi desăvârşită în curăţia ei. Va avea, mai mult sau mai puţin, petele sale; iar grâul cel voit curat va conţine totuşi neghina lui.
Se cere însă cu insistenţă să dezlegăm lanţurile tuturor păcatelor, mari şi mici, pentru a ne putea adânci în noi, ca, apoi, cunoscându-ne pe noi înşine şi începând revizuirea stării noastre de păcătoşenie, să putem urca spre Dumnezeu, să ne poată înălţa către El. Amin.
Dumitru C. ROV – Hunedoara
