1. Tot aşa se învaţă şi căile păcatului, ca şi căile Domnului.
Sunt atâţia învăţători pentru oricare din aceste căi!
Mai ales pentru căile rele, sunt prea destui învăţători răi: duhurile, oamenii, cărţile rele.
Până când omul nu ştie să-i caute, avem datoria să l ajutăm.
După ce ştie să-i caute, are datoria să se ajute singur.
2. Câtă vreme copilul nu poate deosebi răul de bine, el fiind cu totul neînvăţat,
răspunderea pentru îndrumarea lui pe căile Dom¬nului o au părinţii, îngrijitorii, educatorii lui.
Aceştia, cu toţii, au datoria de conştiinţă să-l îndrepte, învăţându-l căile Domnului, să-l îndrume în tot ce este curat, sfânt şi bun, sădind şi cultivând în inima şi în mintea copilului, încă de la început, tot ce este sfânt, adevărat, cinstit, vrednic şi bun.
3. O dată cu graiul mamei lui, copilul trebuie să înveţe rugăciunea.
Şi o dată cu cunoaşterea, el trebuie să înveţe credinţa în Bunul Dumnezeu – Tatăl.
4. Aceste căi ale lui Dumnezeu oricare copil învăţându-le şi păzindu-le de la început, el – viitorul om – va ajunge să fie un mădular sănătos al societăţii
şi un fiu vrednic al Bisericii lui Hristos.
5. Când copilul ajunge să-şi poată alege singur învăţătorii şi învăţătura, el va şti să aleagă oamenii lui Dumnezeu
de care să asculte
şi va şti să aleagă Cartea lui Dumnezeu şi dreptarul învăţăturii sănătoase şi încercate
din care să înveţe.
Va şti să deosebească Duhul lui Hristos, de Care să se lase pătruns şi stăpânit…
Astfel va învăţa să umble el în căile frumoase ale lui Dumnezeu.
6. Să-i învăţaţi pe copiii voştri şi pe ai altora numai căile virtuţii şi ale sfinţeniei!
Să vă învăţaţi mereu şi pe voi înşivă – şi cu toată grija – aceste căi, fiindcă numai în felul acesta voi veţi creşte nişte fii demni şi folositori nu numai lui Dumnezeu,
ci veţi creşte în acelaşi timp şi nişte fii vrednici şi folositori patriei lor, poporului lor, familiei lor.
7. Când priviţi aceste drăguţe şi nevinovate făpturi care se uită la voi cu aceşti ochişori frumoşi şi dulci,
pe care Dumnezeu vi i-a încredinţat să-i creşteţi, învăţându-i căile Lui, prin care ei vor putea fi fericiţi,
simţiţi-vă marea răspundere şi aveţi foarte multă grijă ce le spuneţi urechilor şi ce le arătaţi ochilor lor.
8. Când cu ochişorii nevinovaţi şi cu urechile atente ei ascultă la voi, aveţi multă grijă ce le spuneţi şi ce îi învăţaţi pe copiii voştri sau pe copiii altora.
Uitaţi-vă atenţi, căci pe feţele lor dornice veţi citi scrisă puternic rugămintea:
„Învăţaţi-ne căile Domnului!”
9. Pe leagănul copilaşilor voştri,
şi pe băncile lor de şcoală,
şi pe tot viitorul neamului nostru, – uitaţi-vă bine şi veţi vedea scris ca o poruncă pe totdeauna
şi ca o datorie pentru noi toţi, cu litere de foc:
„Învăţaţi-ne, arătaţi-ne, croiţi-ne căile Domnului.”
11. CĂILE BUNE ŞI CĂILE RELE
Cununile slăvite / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
