Iubire! Aceasta o vrea Domnul Iisus de la tine şi de la mine. El locuieşte în noi prin credinţă, dar rămâne şi lucrează în noi prin iubire (Ef 3, 14-19; 4, 15-16).
Toate trec, se vor sfârşi; numai iubirea rămâne. Şi Domnul nu este mulţumit de noi şi cu noi dacă avem celelalte daruri, dar am părăsit iubirea (Apoc 2, 2-5). De aceea, când ne cercetează, El nu ne întreabă ce isprăvi am făcut, ce fapte deosebite am săvârşit, ci, privindu-ne şi punând mâna pe inima noastră, plin de duioşie şi sfântă gelozie, ne întreabă tăcut. „Mă iubeşti?”. „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” Aşa l-a întrebat Domnul pe ucenicul Său la marea Tiberiadei, după Învierea Sa. „Da, Doamne, – a răspuns Petru la cele două întrebări ale Domnului – ştii că Te iubesc!”. Când însă este întrebat a treia oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?”, Cuvântul a sfredelit adânc inima lui Petru, ca orice întrebare pe care Duhul o trimite direct inimii noastre. Şi Petru a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii: ştii că Te iubesc!”. Şi a dovedit aceasta, dându-şi viaţa pentru El.
Cititorule! Ai putea să răspunzi şi tu la fel? Şi dacă noi vorbim şi cântăm despre dragostea Lui, să nu uităm că El ne-a spus: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu” (In 14, 23). „Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul” (I In 3, 18). Vorbele nu sunt decât vorbe. Ele trebuie să ia trup. „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere” (I Cor 4, 20). Iar această putere stă în iubirea care este mai tare decât apa, decât focul, decât sabia şi decât moartea (C Cânt 8, 6-7; Rom 8, 38-39). Ai tu această iubire?
Ioan Marini
Amintiri şi învăţături din viaţa învăţătorului Ioan Marini
Ioan Fulea. – Sibiu: Oastea Domnului, 2013
