Planurile pe care le face inima omului vin din dorinţele lui, din poftele lui, din trebuinţele inimii sale. Dar toate aceste planuri ar trebui mereu supuse aprobării minţii care dă răspuns prin gură: „Da“ sau „Nu“. Acest răspuns vine de la Domnul. Şi trebuie să fie de la El.
Când mintea este la locul ei, nedominată de pornirile inimii, de instinctele ei, atunci aşa şi este. Atunci urmarea planurilor inimii este ascultarea de voia lui Dumnezeu, este răspunsul voii lui Dumnezeu, este realizarea voii lui Dumnezeu.
Şi când, la planurile inimii, mintea înţeleaptă nu-şi dă aprobarea, acesta iarăşi este răspunsul lui Dumnezeu.
Ce bine face totdeauna inima când ascultă de minte!
Ce bine fac cei curajoşi când ascultă de cei înţelepţi!
Ce bine fac cei tineri când ascultă de cei bătrâni!
Ce bine face soţia când ascultă de soţ!
Ce bine fac copiii când ascultă de părinţi!
Ce bine fac cei inferiori când se supun superiorilor lor!
Aceasta este totdeauna armonie, pace, ordine, echilibru, binecuvântare şi fericire pentru toţi.
Ce bine este când cei ce pot ascultă de cei care ştiu!
Când puterea ascultă de inteligenţă şi voinţa ascultă de raţiune – şi omul ascultă de Dumnezeu!
Dar vai atunci când totul este răsturnat!
Când ceea ce este jos se ridică peste ceea ce este sus.
Când cel ce trebuie să asculte se înalţă peste cel ce trebuie să fie ascultat.
Când ceea ce este inferior ţipă mai puternic, se împinge mai în faţă, se aşază mai presus – doborând şi supunându-şi ceea ce îi este superior.
Urmarea acestei anarhii şi răsturnări nefericite nu poate fi decât nimicirea cea mai jalnică, mai ruşinoasă, mai grabnică şi totală.
O, Doamne şi Dumnezeul rânduielii şi ordinii, ajută-ne să trăim totdeauna într-o rânduială şi ordine supusă Ţie şi voii Tale.
Scapă-ne de neorânduială şi de dezordine, Doamne, şi scapă Lucrarea Ta de oamenii oricărei neorânduieli.
Ca totul să fie binecuvântat şi în noi şi între noi.
Amin.
