1. O, ce mare bucurie Îi face Domnului o smerită ascultare şi o sinceră întoarcere!
Şi cât de neuitată şi de folositoare pentru mulţi rămâne pilda acestora pentru toţi cei ce le văd!
La astfel de fapte, Duhul răspunde totdeauna cu mult har.
2. Ţinta unei credinţe este să ajungă la picioarele lui Iisus.
Să cadă şi să se roage în îngenunchere acolo.
Iată gândul însemnat al oricărei mărturisiri drepte: aducerea tuturor sufletelor la picioarele Mântuitorului.
Iată scopul fiecărui trimis adevărat al Domnului: vestirea lui Iisus cel Răstignit, pentru a-i aduce pe toţi ascultătorii la picioarele Lui.
Şi aceasta este şi încheierea fericită a fiecărei slujbe curate.
Ea sfârşeşte tot acolo.
3. Locul fiecărui păcătos care vrea cu adevărat mântuirea sufletului său este să cadă şi să rămână la picioarele Mântuitorului Iisus.
Acolo îşi află cu adevărat toată răsplata sa şi odihna sa veşnică fiecare credincios şi smerit vestitor şi ostenitor al Domnului Iisus.
Căci acolo este încununarea fericită a fiecărei vieţi biruitoare.
4. Toată truda vieţii noastre şi toată dorinţa cea mai înflăcărată a inimii noastre ar trebui să fie numai pentru aducerea la picioarele Domnului,
la acest Loc slăvit, a tot ce avem noi pe pământul acesta,
împreună cu sufletul nostru răscumpărat de Sângele vărsat acolo.
5. La picioarele lui Iisus, dulcele meu Binefăcător, să-mi aduc şi eu toate rugăciunile mele şi toate cererile mele. Şi să le aşez cu toată credinţa inimii mele la picioarele Lui.
Acolo să mă prostern, implorând mila Lui pentru familia mea şi pentru fiecare dintre ai mei.
6. La picioarele lui Iisus, la acele picioare străpunse pentru păcatele mele, să mă aduc şi eu pe mine însumi, predat şi ţinut acolo în ascultarea şi în slujirea Scumpului meu Mântuitor, pe totdeauna şi în întregime.
La picioarele Lui să-mi aşez bunurile mele pămân¬teşti şi sufleteşti, pentru ca de ele să se folosească în întregime numai Domnul meu Hristos, şi nu lumea.
Să se slujească numai Harul, şi nu păcatul.
Şi numai lumina, şi nu întunericul.
7. Pentru cei din trecut, din prezent şi din viitor, Domnul S-a rugat la fel, pentru că în faţa Lui toţi sunt vii şi prezenţi.
Atât cei duşi din lumea asta, cât şi cei care n-au venit încă în ea.
Şi acolo să aştept [şi eu] îngenuncheat, cu îndelungă răbdare, până când voi simţi că îngenuncherile şi căderile mele pentru ai mei au fost primite şi ascultate.
8. La picioarele Stăpânului meu Bun să-mi aşez în fiecare dimineaţă dorinţele şi mijlocirile mele, în fierbinte şi mişcată rugăciune
pentru Patria mea şi pentru Biserica mea,
pentru conducătorii, dregătorii şi slujitorii lor,
pentru vremi cu pace şi de mântuire a tuturor,
spre a putea astfel să-I slujim şi noi toţi lui Dumnezeu într-o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cinstea (I Tim 2, 1-2).
9. La picioarele Domnului meu să plâng, recu¬noscându-mi orice vină şi greşeală, când, cercetându-mă singur, mă găsesc nevrednic de numele meu şi de che¬marea mea…
10. La picioarele Domnului şi Mântuitorului meu să cad, cerând putere, şi lumină, şi dar, când mă pregătesc să merg la alţii,
pentru ca tot ce voi vorbi sau voi face pentru ei să fie tuturora numai spre un puternic îndemn de a-i face şi pe ei să ajungă acolo, predaţi Domnului deplin şi pe totdeauna.
11. La picioarele Domnului Iisus să-mi aduc în fiecare seară pocăinţa mea pentru greşelile zilei trecute,
şi mulţumirile mele pentru fiecare izbândă a zilei,
şi recunoştinţa pentru tot ajutorul primit de la El şi de la ai Lui,
şi lauda pentru bunătatea Sa revărsată peste mine şi peste noi.
12. La picioarele lui Iisus să-mi petrec tinereţea mea,
să-mi închin cântările mele,
să-mi revărs lacrimile mele,
să-mi fac slujba mea,
să-mi închei toată viaţa mea acolo, aşezându-I, la capătul zilelor mele, tot ceea ce am putut strânge din lume pentru El.
Numai acolo va fi cu adevărat fericirea pentru mine.
13. Da, la picioarele Lui Sfinte – pe care, oriunde le văd străpunse, sângerând pentru mine, le sărut cu lacrimi şi cu evlavie –,
acolo doresc să ajung odată, spre a-mi afla nu numai bucuria şi răsplata tuturor alergărilor mele,
ci mai ales dulcea odihnă a iubirii nemaidoritoare de nimic,
într-o iubire împlinită pe veşnicie.
14. O, ce mult doresc să pot vedea şi să pot cuprinde aievea la inima mea picioarele Tale, Domnul nostru preaiubit!
Scumpele Tale picioare, care au alergat şi au sângerat atât de mult pentru mântuirea mea, pentru mântuirea fiecăruia dintre noi!
15. Nimic nu-i mai puternic şi mai hotărâtor ca lacrimile.
Sunt uneori şi unele inimi care rămân împietrite la orice îndemn, la orice chemare, la orice stăruinţă,
dar nu pot totuşi rămâne nepăsătoare în faţa lacrimilor.
O, de-am avea lacrimi convingătoare pentru orice cuvânt
şi pentru orice om!
16. În faţa unei puternice propovăduiri cu lacrimi, puţine inimi nu vor fi străpunse.
În faţa unei mustrări făcute cu lacrimi, puţini vor rămâne împietriţi.
Ce mult ar trebui să ne rugăm pentru astfel de lacrimi!
17. În faţa unei cereri, sau chemări, sau mărturisiri înlăcrimate,
cele mai multe inimi vor fi înfrânte.
În faţa unei hotărâri şi a unor legăminte făcute cu lacrimi strălucitoare,
puţine sunt piedicile şi inimile care pot rezista.
Să nu mergem fără lacrimi acolo.
18. Împietrit trebuie să fie sufletul acela pe care nici lacrimile, acest ultim mijloc de convingere, nu-l pot clinti!
Să nu ajungă niciodată şi nimeni până acolo!
19. Oamenii care rămân nepăsători oricât le vorbeşti despre păcatele lor, despre soarta lor veşnică, despre preţul mântuirii lor, despre starea jalnică a sufletului lor fără mântuire,
atunci când te poţi apropia de ei cu lacrimi,
şi când poţi îngenunchea înlăcrimat lângă ei,
şi când te poţi ruga de ei
şi pentru ei,
şi lângă ei cu lacrimi fierbinţi,
– atunci totuşi nu mai pot rămâne îngheţaţi.
20. Cu lacrimile tale pline de durere şi de cutremur, îi dezgheţi pe cei reci.
Mulţi nu vor putea să mai stea nemişcaţi la vederea plânsului tău sincer.
Aceasta îi va zgudui şi îi va întoarce la Dumnezeu!
O, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, dă-ne puterea lacrimilor biruitoare în toate luptele pentru noi şi pentru alţii.
Amin.
Poruncile iubirii / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
