Mărturii Meditaţii Traian Dorz

LĂUDĂTORII MICIMII

1. Unii dintre oamenii lăudători ai oamenilor, ca să fie şi mai pe placul idolilor acelora,
ca să fie şi mai răsplătiţi de aceştia cu laude lumeşti
sau cu banii murdari ai păcatului,
– se întrec în a batjocori Numele cel Sfânt al Singurului Dumnezeu Adevărat şi al Domnului Iisus Hristos, Fiul Său,
luând în derâdere tot ce cinstiseră şi respectaseră chiar şi ei cândva, dar de care acum nu numai că se leapădă, ci se şi ruşinează.
Ce soi scârbos de târâtoare pot fi aceşti lăudători ai micimii! Feriţi-vă, să nu ajungeţi în acest hal!

2. Aceşti „geniali” lăudători, în trufia lor nebuneas-că şi „originală”, Îl sfidează şi Îl provoacă pe Dumnezeu în modul cel mai periculos şi mai josnic.
Vai, cât de nenorociţi pot fi aceşti bieţi oameni!
Şi câte rugăciuni pline de milă trebuie înălţate spre Bunul Dumnezeu pentru vindecarea sufletului lor nenorocit, stăpânit de atâtea legiuni de demoni!

3. Privind înapoi peste veacurile istoriei omeneşti,
peste tot întinsul câmpurilor de luptă pe care s-au înşiruit, valuri după valuri, rândurile războinice ale vrăjmaşilor lui Dumnezeu şi ale potrivnicilor Lui,
te umpli de un sfâşietor simţământ de milă
– şi de un fericit simţământ de încredere:
ce mici pot fi toţi oamenii împreună – şi ce mare poate fi Dumnezeu singur!

4. Te umpli de milă pentru toate aceste necredincioase puteri, atât de ameninţătoare cândva, când erau „tari şi bine organizate”,
dar din care, foarte curând, n-au mai rămas decât nişte triste ruine peste care colbul uitării se aşază în tot mai groase straturi. Până le înghite de tot şi pe veşnicie.

5. Te umpli de o mare încredere în nebiruita Putere slăvită a lui Dumnezeu, când vezi cum ea trece liniştită peste toată Istoria lumii, în carul nimicitor al Timpului,
neridicând nici măcar un deget – şi totuşi prefăcând cu atâta uşurinţă toate „fortăreţele puternice” ale lumii, ridicate cu atâta trudă împotriva Sa, în nişte dărâmături veşnice.

6. Priviţi mereu spre Trecut, ca să puteţi vedea Viitorul
şi să nu vă înşelaţi nici în Prezent!…
Dacă undeva şi cândva este cineva care se ridică cu vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu – să nu vă îndoiţi nici o clipă de soarta care îl aşteaptă.
Mai curând sau mai târziu, dărâmăturile lui se vor adăuga celorlalte dărâmături, sporind şi mai mult numărul dovezilor despre puterea şi judecata lui Dumnezeu
şi despre soarta cutremurătoare a tuturor vrăj¬ma¬şilor Lui.

7. Nu tremuraţi şi nu cădeţi niciodată înfrânţi în faţa vrăjmaşilor lui Dumnezeu, oricât de lăudaţi şi de lăudăroşi ar fi aceştia!
Nici chiar când înţelepciunea lui Dumnezeu va îngădui să cădeţi pentru o vreme în mâinile lor chinuitoare. Căci mai curând decât umbrele vor dispărea. Şi mai repede ca paiele vor fi arşi.

8. Fiţi siguri de înfrângerea tuturor potrivnicilor Domnului – chiar dacă voi n-aţi mai ajunge să vedeţi aceasta cu ochii voştri cei trupeşti. Dar a multora o veţi şi vedea!
Chiar dacă puterea unora ar întrece tăria Babilonului şi fala Romei, toţi vor fi dărâmaţi – fiţi siguri!
La timpul fiecăruia, în curând, dărâmăturile nebuniei tuturor vor fi pricină de clătinare din cap pentru unii şi de groază pentru toţi.

9. Deci să nu vă temeţi de ei, oricât de mari le-ar părea puterea şi întinderea,
oricât le-ar fi îngăduit să apese şi să prigonească!
Făcându-vă datoria de a vă supune – după Cuvântul Domnului în ce priveşte obligaţia omenească faţă de Stăpânirea sub care trebuie să vă trăiţi viaţa pămân¬tească –, rămâneţi sufleteşte liberi faţă de toţi, în tot ce gândiţi sau lucraţi. Supuneţi-vă credinţa inimii şi închinarea duhului numai Singurului Dumnezeu Adevărat, prin Iisus Hristos, Mântuitorul vostru (I Tim 6, 16).

10. Îndată ce sufletului i se deschid ochii cei duhovniceşti şi primeşte lumina lui Dumnezeu, el vede ce uriaşe şi bine organizate sunt oştirile duşmane împotriva lui Hristos.
Dar îndată ce priveşte spre Ceruri şi spre Istorie – vede ce nimica sunt toate acestea în faţa Timpului, care este cea mai slabă armă în mâna puterii veşnice a lui Dumnezeu!

11. Începând cu mai-marii pământului, cu împăraţii neamurilor din Psalmul 2,
cu zecile de mii de popoare din Psalmul 3,
cu batjocoritorii din Psalmul 4,
cu nebunii şi mincinoşii din Psalmul 5,
cu răufăcătorii din Psalmul 6,
cu prigonitorii şi ucigaşii din Psalmul 7,
cu clevetitorii şi răzbunătorii din Psalmul 8
şi până la chinuitorii din Psalmul 9,
– toţi au fost nimiciţi,
întocmai după cum este scris (Ef 6, 12-17)!

12. Sufletului slab, când vede atâtea căpetenii, domnii şi stăpânitori ai întunericului
şi atâtea duhuri ale răutăţii
ridicându-se împotriva sa,
i se umple inima de groază şi de teama morţii.
În faţa tuturor acestora, de multe ori, văzându-se dezarmat şi neputincios, se cutremură. Cu toate că ştie bine de făgăduinţa cea dulce şi scumpă a apărării Dom-nului (Mt 28, 20);
şi cu toate că a văzut de atâtea ori izbăvirile cele mari ale puterii lui Dumnezeu.
Dar ce fericit este totuşi cel ce nu se clatină, nici nu tremură!
Abia acesta dovedeşte că Îl cunoaşte pe Dumnezeu şi se încrede în El.

13. Atacurile vrăjmaşului sunt totdeauna primejdioase şi în orice vreme ne pot face răul.
Dar în vremea necazului (Ps 10, 1),
în ziua cea rea (Ef 6, 13)
şi în ceasul întunericului (Lc 22, 53),
atunci puterea răului este şi mai mare,
iar cruzimea lui – şi mai primejdioasă.
În astfel de clipe, singura noastră scăpare este Nu-mele şi răbdarea lui Hristos.
Atunci să alergăm puternic la El!

14. Tocmai pentru a da lupta cu potrivnicul lui Hristos şi a-l birui eşti chemat şi tu, ostaş al Domnului!
Tocmai pentru a lua parte la marea luptă a Binelui împotriva Răului, atunci când se petrece această mare înfruntare a Luminii cu întunericul, ai fost creat şi tu.
Tocmai pentru a suferi cu Hristos (II Tim 2, 3) şi pentru Hristos,
tocmai pentru asta ai venit şi tu, dragă ostaş al lui Hristos, în slujba şi în Oastea Sa.
Fii vrednic de încrederea Aceluia care te-a scris în Oastea Lui! Şi Care ţi-a făgăduit cununa vieţii, dacă vei fi credincios şi viteaz până la moarte. Şi adevărată este numai făgăduinţa Lui!

15. Tocmai pentru a fi un miel în mijlocul lupilor (Lc 10, 3) ai fost chemat şi tu să faci parte din turma lui Iisus.
Şi tocmai pentru a suferi ai fost rânduit (I Tes 3, 3).
Căci aceasta este Calea lui Iisus (Mt 7, 14).
Înarmează-te deci cu acest fel de a gândi.
Şi învaţă-te să nu mai strigi înspăimântat de fiecare dată când un nimica de vrăşmaş răcneşte la tine.
Ci caută-ţi puterea şi liniştirea în Numele şi în răb-darea Domnului tău Iisus Hristos!

16. Niciodată să nu te îngrozeşti de înfăţişarea „fioroasă” a vrăjmaşului, căci el nu-ţi va putea face nici cât voieşte şi nici cât spune.
Fiindcă nu-l va lăsa Hristos, Domnul tău, Care este cu tine (Isaia 43, 1).

17. Chiar dacă ochii tăi îngroziţi nu-L pot vedea pe Domnul tău, El nu este departe de tine – cum ţi se pare ţie,
ci este chiar de faţă.
Întăreşte-ţi dar inima (Isaia 57, 15)
şi să nu te temi!
Căci tu, cel slab, îl vei birui pe cel rău, cântând cu Sfântul Ioan Botezătorul, din temniţa lui:
N-ai să mă-nfrângi, Irod necredincios,
– dar ale tale zile-s numărate,
curând, pe veci, te va zdrobi Hristos
sub ale noastre tălpi însângerate!
…Şi aşa a şi fost!

18. Trufia este începutul oricărei căderi şi a ori¬cărei nebunii.
Când îngerul Lucifer a început să se îngâmfe, a-tunci a şi început prăbuşirea lui.
Căci orice neascultare îşi are începutul în trufie
şi sfârşitul în iad.

19. Păcatul trufiei îl face pe om să se ridice împotriva respectului şi a ascultării pe care le datorează pă¬rinţilor. Sau mai-marilor săi. Adică împotriva rânduielilor lăsate de Dumnezeu, între care trebuie să se des¬făşoare viaţa omenească pe pământ.
Şi, începând cu neascultarea acestora, curând ajun-ge şi la împotrivirea faţă de Dumnezeu.

20. Neascultarea de părinţi,
neascultarea faţă de autoritatea căreia omul trebuie să-i fie supus prin poziţia lui şi prin porunca lui Dum-nezeu,
nesupunerea faţă de rânduielile cărora trebuie să le fie subordonat,
de învăţătura bună pe care trebuie s-o urmeze
sau de frăţietatea şi familia în care s-a născut şi în care trebuie să fie un mădular sănătos şi supus,
neascultarea aceasta este păcatul luciferic care îl duce totdeauna la prăbuşirea luciferică pe acela care nu se trezeşte la timp din neascultările sale.
Dumnezeul Îndurării, trezeşte-i pe cei căzuţi, îna-inte de a fi prea târziu!
Amin.

Traian Dorz, din ”Porţile Veşniciei„

Lasă un răspuns