din cuvântul fratelui Popa Petru (Batiz)
la nunta de la Timişoara – duminică, 3 noiembrie 1974
Am observat că oamenii lumii caută în căsătorie frumuseţe, caută în căsătorie bogăţie, caută situaţii. Noi n-am învăţat aşa de la Hristos. Noi am învăţat de la Hristos că unirea pe care tinerii noştri o fac trebuie să fie cu aprobarea lui Dumnezeu. Trebuie să fie hotărârea lui Dumnezeu, unirea lui Dumnezeu, care uneşte duhurile lor. Nu unirea oamenilor, pentru bogăţie. Nu unirea oamenilor, pentru un trai îmbelşugat în lume aceasta, ci unirea lui Dumnezeu, Care contopeşte cele două fiinţe pe care El le-a unit prin Hristos şi în Hristos, pentru viaţa de mai târziu, pentru greutăţile de mai târziu, pentru luptele şi ispitele prin care trebuie să treacă biruitori.
Noi aşa înţelegem, fraţilor tineri de pe meleagurile acestea… Am înţeles că factorul principal trebuie să fie Dumnezeu, El să facă unirea căsătoriei. Şi Dumnezeu face unirea când ne lăsăm călăuziţi de El.
Căsătoria lui Isaac de odinioară a fost hotărârea lui Dumnezeu, căci a trimis Avraam pe slujitorul său să meargă în Mesopotamia, să ia nevastă pentru copilul lui. Nu i-a spus să caute să fie nici frumoasă, nici de neam mare, nici cu mai ştiu eu ce calităţi. Ci i-a spus: „Să iei nevastă copilului meu din casa tatălui meu”. Dar slujitorul îi răspunde: „Dar dacă nu vrea să vină?” Îngerul Domnului a plecat înainte şi a pregătit nevastă pentru Isaac. Avraam, încrezător în toate aceste lucruri, şi-a trimis slujitorul lui şi într-adevăr îngerul Domnului a mers înainte şi a pregătit soţie pentru Isaac. Slujitorul s-a oprit la fântână, a îngenuncheat şi a zis: „Doamne, pe cine să iau de nevastă copilului stăpânului meu?… Iată, eu voi cere apă de la fetele care vin la fântână…”
A cerut de la Dumnezeu, iar acasă Avraam şi Isaac se rugau lui Dumnezeu ca să-l călăuzească în drumul pe care îl avea de făcut în căutarea fetei. La vederea fetei, la răspunsul ei, inima robului a strigat: „Iată răspunsul lui Dumnezeu, iată îngerul Domnului care a venit înainte şi a pregătit-o”.
Robul i-a pus fetei inelul de logodnă şi fata s-a dus de a spus fratelui ei, Laban: „Fratele meu Laban, oameni dintr-o ţară îndepărtată mi-au cerut apă de băut şi am dat şi cămilelor lor, iar ei mi-au pus inelul de logodnă…
A alergat Laban să-i vadă pe acei oameni, pe acei trimişi ai lui Dumnezeu, şi le-a zis: „Domnilor, veniţi în casa mea şi vă odihniţi”. „Nu vom intra în casa ta până nu ne vei spune rezultatul. Suntem slujitorii lui Avraam şi ne-a trimis să aducem soţie fiului său Isaac. Noi n-am ştiut pe cine să alegem, dar L-am rugat pe Dumnezeu când am intrat în această ţară străină, a Mesopotamiei: Doamne, noi cerem de la Tine să ne dai Tu pe femeia după care am venit. Şi iată că am găsit pe această tânără, pe Rebeca. Vom intra în casa ta, dar spune-ne dacă simţiţi şi voi la fel cu noi”.
Laban le-a răspuns: „Dacă e hotărârea lui Dumnezeu, eu nu pot fi împotrivă.”
Dragi noştri fraţii tineri! Când se naşte în voi gândul de căsătorie, atunci să spuneţi şi voi în faţa Domnului: „Doamne, eu nu ştiu ce să aleg. Vin să primesc din Mâna Ta acest dar, căci numai darul pe care Tu îl dai va prisosi în viaţa mea de fiecare zi”.
Pe această temelie, fraţii mei dragi şi surori tinere, şi fraţii mei bătrâni, îndemnaţi-i pe copiii voştri, îndemnaţi-i pe tinerii din satele frăţiilor voastre să ceară de la Dumnezeu soţul de viitor cu care trebuie să încheie actul căsătoriei. Am mai spus că frumuseţea nu ţine mai mult de trei zile. E vorba de caracterul omului, mai ales la cei credincioşi.
Să ţinem la ceea ce a spus Avraam: „Din casa tatălui meu să iei o nevastă pentru fiul meu”. Şi l-a pus să jure că va face aşa. Asta înseamnă, fraţilor şi surorilor care-L iubiţi şi-L ascultaţi pe Dumnezeu, că numai din casa Tatălui ceresc trebuie să ne alegem tovarăşul de viaţă. Voi să nu faceţi marea greşeală ca alţi tineri care au căzut în alte extreme, luându-şi soţii din lume, cu gândul că le va întoarce şi pe ele la Dumnezeu, cu timpul; dar au căzut victime. Şi, din credincioşi cum erau, astăzi plâng pe drumurile ţării. Astăzi plâng cu lacrimi greşeala pe care au făcut-o, că nu s-au lăsat călăuziţi de Bunul Dumnezeu, nu şi-au luat soţii din casa Tatălui, din adunarea în care sunteţi, din Biserica lui Dumnezeu…
Sfântul Apostol Pavel spune mai departe: „Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă, cu cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând lui Dumnezeu în inimile voastre”.
Nu vă miraţi că nu vă înţelege o lume întreagă. Noi ne-am schimbat felul de vorbire pe care l-am învăţat fără Dumnezeu. Noi acum vorbim o limbă nouă – limba Canaanului, limba duhovnicească. Noi vorbim acum o limbă pe care n-am cunoscut-o niciodată. Noi vorbim din psalmi, cu cântări duhovniceşti şi nu mai cântăm cântece cu „foaie verde”. Ci Îl lăudăm pe Dumnezeu, Tatăl nostru, Cel care a făcut creaţiunea, Îl lăudăm pe Dumnezeu cu psalmi şi cu cântări de laudă.
Ştim că lumea nu ne înţelege şi că mulţi vin la nunţile noastre ca la o curiozitate, să vadă ce se va întâmpla acolo. Fraţii mei dragi, aici se întâmplă o mare minune. Aici se întâmplă unirea a două suflete. Nimeni nu înţelege această unire, după cum nimeni nu înţelege nici bătaia vântului, cum îl întreabă Dumnezeu pe Iov: „Unde sunt cămările vânturilor? Dacă tu te socoteşti pe tine înţelept, învaţă-Mă şi Eu te voi întreba pe tine”.
Deci lucrarea lui Dumnezeu, unirea şi contopirea acestor două fiinţe e o lucrare duhovnicească, e o lucrare neînţeleasă, ca vântul care bate pretutindeni.
Aşa e lucrarea lui Dumnezeu. Mulţi au căutat să încadreze lucrarea Duhului Sfânt într-o formă oarecare, aşa cum ei au înţeles-o. Însă, fraţii mei dragi, unirea aceasta este o lucrare tainică. Ce este dragostea? Dragostea lui Dumnezeu ne-a căutat prin lume şi ne-a adus acasă. Şi a venit o zi când s-a schimbat felul nostru de gândire şi suntem gata să mergem oriunde ne cheamă El. L-am văzut în inimile noastre pe Domnul.
Ce s-a petrecut în inimile noastre? Ce s-a petrecut? Ce s-a întâmplat? Cine a făcut această lucrare în inimile noastre? Cine ne-a făcut să îndurăm orice?
Dragostea!… Dragostea din Dumnezeu. Deci pe fiinţele acestea două le-a unit Dumnezeu – şi au rămas unite şi călăuzite de El –, pentru că rugăciunile părinţilor întăresc temeliile caselor celor tineri. A fost mama miresei şi tatăl miresei şi al mirelui care s-au rugat mereu pentru copiii lor. Şi aşa Dumnezeu a unit cele două suflete, iar noi am venit să întărim această unire, să le arătăm dragostea pe care Dumnezeu a pus-o în inimile noastre şi în inimile lor. Unirea Duhului, unirea inimilor pe care nu a făcut-o nici un om, ci Însuşi Dumnezeu. Vai de acela care va căuta să strice legătura dintre un bărbat şi o femeie. Aici e păcatul grozav care stăpâneşte în lume, păcatul desfrâului. Pentru că Sfântul Apostol Pavel spune: „Bărbatul să-şi iubească nevasta aşa acum se iubeşte pe sine”. De aceea noi căutăm să fim alături de tânăra pereche şi le spunem că toţi cei ce calcă pe alături şi se abat de la curăţia pe care trebuie să o avem în căsnicie, toţi cei care cred că-şi înşeală soţia se înşeală pe ei înşişi. Crezi, femeie, că ţi-ai înşelat soţul? Te-ai înşelat pe tine însăţi! Pentru că păcatul făcut apasă conştiinţa ta ca o povară grea. Nici în margine de mormânt nu vei avea linişte pentru pasul greşit pe care l-ai făcut. Doar cu multă pocăinţă şi cu lacrimi, cu legăminte făcute în faţa Domnului se poate ierta acest îngrozitor păcat. Păcatul acesta, fraţii mei dragi, e păcatul care stăpâneşte pretutindeni în lume. Este un păcat strigător la cer, un păcat de moarte.
„Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.” Şi tu, omule, te gândeşti că dacă îţi vei împlini unele pofte deşarte vei deveni fericit… O, nu vă înşelaţi cu aceasta. Îţi atragi pe conştiinţa ta o povară grea de nelegiuire.
Sfântul Apostol ne-a sfătuit: „Omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, preacurvia, patima, pofta rea şi lăcomia de bani”. A spus Sfântul Apostol Pavel: „Omorâţi-le!…” Aceasta depinde de noi, fraţilor. Să nu trăim nici unul dintre noi în patima aceasta. Dumnezeu Şi-a făcut lucrarea pe Cruce. Dumnezeu a făcut totul pentru mântuirea noastră. Ne-a pus toate posibilităţile pentru a câştiga Împărăţia sfântă. Dar vine porunca lui Dumnezeu: „Să-ţi păstrezi vasul în sfinţenie!…” Cum să-ţi păstrezi vasul în sfinţenie?
Dacă se va naşte în tine vreodată gândul acesta, aleargă în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, pentru îmblânzirea mădularelor trupului tău care slujesc păcatului, şi nu Domnului.
„Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!…” Vai, ce mult au despărţit oamenii prin poftele lor deşarte! Câte căsnicii au fost stricate, câte legăminte au fost călcate, câte suflete nu au mai ajuns până la capăt… Şi vai, iată, aşa s-a ajuns la haosul acesta în care trăim azi robi ai acestor păcate scârboase.
De aceea, dragi mei fraţi tineri, voia lui Dumnezeu este să vă păstraţi vasul în sfinţenie. Păstraţi-vă şi voi cu toată puterea şi cu toată căldura, păstraţi-vă curăţenia şi sfinţenia vasului, ca să vă puteţi stăpâni mădularele, cum spunea Sfântul Apostol: „Păstraţi-vă vasul în sfinţenie”.
Păcatul acesta întinează nu numai corpul tău, ci şi Biserica lui Dumnezeu. Aşa au ajuns unii oameni care nu şi-au păstrat curăţenia.
Cuvântul Domnului mai spune: „Nu beţi vin, întru care este destrăbălare”. Fraţii mei, păziţi-vă de băutura îmbătătoare, că este şarpele veninos care vă duce către iad, îţi aprinde poftele vinovate şi apoi treci peste orice hotărâre a lui Dumnezeu. Şi toţi acei care n-au păstrat în sfinţenie porunca şi îndemnul acesta au fost loviţi de cel rău în atâtea şi în atâtea feluri. Fie că au avut neînţelegeri în familie, fie că au trecut peste hotarul şi peste limita pe care a dat-o Dumnezeu, fie că, venind acasă, au căzut la neînţelegere cu soţia… şi câte şi mai câte rele nu a făcut păcatul acesta!
Am ţinut să spunem lucrul acesta pentru că din Lucrarea lui Dumnezeu nu pot face parte astfel de oameni care slujesc şi diavolului. Nu pot face parte şi oameni care se mai îmbată de băuturi ameţitoare. Fraţii mei dragi, la primul pahar de băutură, te lepezi de Hristos şi te împreunezi cu satana. La primul pahar de băutură, mintea ţi se tulbură. Şi atunci cum o să mai apari în faţa lui Dumnezeu cu mintea tulbure, să propovăduieşti Cuvântul lui Dumnezeu? Sau să poţi asculta Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu?…,
va urma
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 1
