Fraţii noştri şi surorile noastre – ca şi noi, şi alţii – trec prin felurite încercări. Sunt unii fraţi care de ani de zile au venit la Domnul. Unii au pus legământ sfânt cu Domnul şi au căpătat prin legământul acesta înfierea şi moştenirea vieţii veşnice. Legământul acesta este un scut puternic şi un ajutor binecuvântat pentru aceştia, cum a fost şi pentru noi legământul pe care l-am pus acum multe zeci de ani şi care ne-a ajutat şi ne-a păstrat de-a lungul drumului nostru cu credincioşie, pe calea ascultării de Hristos. Dar unii dintre fraţii noştri cercetează de ani de zile adunările, dar n-au încă legământ. Îi îndemnăm în Numele Domnului să nu amâne acest lucru. Pentru că prin legământ, Dumnezeu le va da o mai mare putere de a-şi păstra hotărârea şi chemarea la care i-a rânduit Dumnezeu pentru mântuire de la început.
Puneţi legământul deci cu toţii. Prin acest legământ vă veţi întări deplin pe calea Domnului şi veţi intra deplin în părtăşia şi ascultarea cu Dumnezeu. Prin acest legământ intrăm noi în deplina comuniune cu Domnul şi cu fraţii. Şi astfel aflăm şi noi cu bucurie părtăşia deplină în Domnul şi-n adunarea Lui.
Sunt unii dintre fraţii noştri care vin numai singuri din familie la Dumnezeu. Să nu deznădăjduiţi. Rugaţi-vă neîncetat şi chemaţi-i neîncetat [şi pe ceilalţi], până vor veni şi ei. Poate că trebuie multe rugăciuni. Faceţi-le până la sfârşit. Domnul Iisus a spus: „Cereţi şi vi se va da”. Dar cereţi până vi se va da. „Bateţi şi vi se va deschide.” Dar bateţi până vi se va deschide.
Sunt unii dintre fraţii noştri care vor avea şi în viitor, după cum au avut în trecut, multe lupte şi încercări atât în familia lor, cât şi în trupul lor sau în anturajul lor. Îi îndemnăm în Numlele Domnului să nu se descurajeze şi să nu părăsească, din cauza aceasta, lupta şi încercarea. De cele mai multe ori, chiar prin furtunile acestea din familie sau din viaţa noastră, Dumnezeu caută să ne adâncească mai mult rădăcinile noastre în pământul sfânt al Evangheliei. Cu fiecare zi, viaţa noastră trece. Şi nici unii dintre noi nu ştim care este cea din urmă zi. Aşa că, trebuie să avem toată grija ca în fiecare zi să trăim din plin voia lui Dumnezeu, cu toată ascultarea şi credincioşia, indiferent de necazurile şi încercările care vin peste noi din pricina credincioşiei noastre faţă de Dumnezeu. Nu ne înţelege familia noastră? Nu ne înţeleg soţiile noastre sau soţii noştri? Nu ne înţeleg părinţii noştri sau copiii noştri, fraţii sau surorile noastre? Ne prigonesc din pricina Cuvântului lui Dumnezeu? Să primim şi această încercare ca pe o ispăşire pentru păcatele pe care le-am făcut înainte şi de care nu ne-a mustrat nimeni şi pentru care n-am ispăşit nimic. Domnul nostru, Care este drept în toate lucrurile, nu va lăsa să fie nimic zadarnic. Şi suferinţa noastră pe nedrept s-o primim pentru greşelile pe care le-am făcut când nu ne-a mustrat nimeni sau când nu ne-a văzut nimeni. În felul acesta vom plăti totdeauna şi vom plăti din plin, aici pe pământ, ceea ce ar trebui, poate, să plătim sub pământ, după moarte.
Spune Sfântul Cuvântul al lui Dumnezeu că faptele unor oameni sunt cunoscute şi merg înainte la judecată. Acelea se plătesc aici. Ale altora vin pe urmă. Acelea se vor plăti acolo. Şi dacă greşim (şi cine este acela care nu greşeşte?) în faţa Domnului, e bine să ispăşim aici. Şi dacă mai avem în inima noastră scăderi şi greşeli, şi vinovăţii, şi păcate chiar, mai bine să ni le plătească Domnul aici. Mai bine să le ispăşim prin încercări şi prin suferinţe, prin lacrimi, prin rugăciune, prin genunchi şi prin osteneli, decât să trebuiască să le plătim dincolo. Este scris: „Ce dezlegaţi pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri. Şi ce rămâne legat pe pământ va fi legat şi în ceruri”. Să ne ajute Domnul să dezlegăm mereu inimile noastre de orice păcat: de orice răzbunare, de orice mânie, de orice lăcomie, de orice gând rău. Ca să fim dezlegaţi pentru totdeauna din lanţurile acestor păcate care-i nefericesc şi-i duc la pierzare pe foarte mulţi. Şi să ne ajute Domnul să legăm pe pământ viaţa noastră de Domnul Iisus, de dragostea Lui, de adunarea frăţească, de părtăşia cu Domnul; să legăm viaţa noastră de rugăciune, să legăm viaţa noastră de cântarea sfântă, de Biserica Domnului, de învăţătura şi de credinţa cea dreaptă şi bună. Că atunci de ele vom fi legaţi şi în ceruri. Vom fi acolo cu fraţii credincioşi cu care am lucrat şi am suferit împreună pentru că am fost legaţi de ei. Vom fi cu adunarea Domnului, pentru că am fost legaţi de ea. Vom fi cu Lucrarea lui Dumnezeu, cu Împărăţia lui Dumnezeu, cu fericirea şi cu slava lui Dumnezeu, pentru că de acestea am fost legaţi mai mult decât de orice lucru de pe pământ.
Noi Îl rugăm pe Domnul să ne ajute să putem fi în felul acesta legaţi şi ataşaţi de El. Pentru ca, prin această legare, prin această părtăşie sfântă în care suntem legaţi prin Duhul lui Dumnezeu, rodind roadele Duhului, făcând faptele firii duhovniceşti, împlinind voia lui Dumnezeu, să fim şi noi găsiţi credincioşi. Cum au fost găsiţi credincioşi fraţii din Roma, cărora le scrie Sfântul Apostol Pavel nişte cuvinte atât de mângâietoare, de curate, de frumoase. Noi ştim că ei au ajuns acum sus în cer pentru că au fost legaţi de Domnul, legaţi unii de alţii prin dragostea frăţească, legaţi de Evanghelie şi legaţi de mântuire. Au făcut totul pentru Evanghelie, cum spune Sfântul Pavel, şi au avut şi ei parte de ea. Astăzi se bucură în Împărăţia cerească împreună cu Domnul şi cu toţi cei care i-au sfătuit şi pe care ei i-au ascultat şi au ajuns credincioşi.
Dorim din toată inima ca şi noi să ne străduim, după puterile noastre şi după harul lui Dumnezeu care ne este dat – în măsura în care noi râvnim şi cerem, şi dorim acest har – să ne facem şi noi vrednici, printr-o astfel de viaţă ascultătoare şi credincioasă, de ceea ce s-au învrednicit ei.
Dorim din toată inima fiecăruia dintre fraţii noştri, fiecăreia dintre surorile noastre să fie tari în Domnul, hotărâţi şi credincioşi. Şi, după cum Sfântul Apostol Pavel a încheiat aşa de frumos Epistola sa către Romani, dorim şi noi să încheiem această epistolă binecuvântaţi şi fericiţi. Şi vă amintim din nou învăţătura de la versetul 17: „Vă îndemnăm, dar, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o de la început. Depărtaţi-vă de ei. Că astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru. Ci, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, înşală inimile celor lesne crezători. Cât despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur şi ne bucurăm dar de voi şi dorim să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele şi neînţelepţi în ce priveşte răul. Şi Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe satana şi sub picioarele voastre, cum l-a zdrobit sub picioarele înaintaşilor noştri. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi, cu toţi”. Şi binecuvântarea lui Dumnezeu să vă însoţească!
Această dorinţă a Sfântului Apostol Pavel se repetă nu numai la versetul 20, ci şi la versetul 24, când le spune: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi, cu toţi. Iar a Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia noastră şi propovăduirea lui Iisus Hristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor şi prin porunca Dumnezeului celui veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor neamurilor, ca să asculte de credinţă – adică a lui Dumnezeu, Care singur este înţelept, să fie slava, prin Iisus Hristos, în vecii vecilor”.
Aceleaşi sfinte dorinţe vi le facem şi noi!
din vorbirea fratelui Traian Dorz către fraţii din comuna Roma (Botoşani) – 24 noiembrie 1987
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol. 4
