M-ai chemat cândva, Iisus,
dintr-un nimb de cruce
şi de-atunci mai sus, mai sus,
inima mi-aş duce.
M-ai înduplecat s-alerg
de-orice căi deşarte
şi de-atunci tot merg şi merg
şi-ncă-s tot departe.
Mi-ai întins cândva să-Ţi iau
sfintele-Ţi versete
şi de-atunci tot beau şi beau
şi mi-e tot mai sete.
Mi-ai aprins fiorul sfânt
de-o iubire-adâncă
şi de-atunci tot cânt şi cânt
şi mai este încă.
Cu zări noi mi-ai fermecat
cerurile mele
şi de-atunci tot cat şi cat
şi-s tot mai cu ele.
Chipul Tău mi l-ai pus dor
dincolo de ape
şi de-atunci tot zbor şi zbor
şi mi-e mai aproape.
Traian Dorz
