Mărturii Meditaţii

Magnetul iubirii

Era odată un om foarte fericit. Faţa lui avea pe ea o strălucire senină, iar el mulţumea lui Dumnezeu că l-a învrednicit să fie aşa. Într-o zi, un prieten necăjit şi chinuit de toate urgiile urii, răzbunării şi invidiei, îl întrebă cu ciudă:
– Cum de izbuteşti să fii aşa?
Acela răspunse:
– Am cu mine un magnet minunat!
– Glumeşti, când eu nu-mi văd capul de necazuri.
– Nu glumesc deloc… Ascultă puţin… Pe când medicina nu ajunsese la perfecţiunea de azi, se scoteau, pe vremea războaielor, gloanţele şi schijele din trupurile soldaţilor răniţi cu un magnet puternic. El le trăgea la sine şi scăpa pe soldat… de la moarte.
– Ei, şi ce are a face asta cu ceea ce vorbim noi?…
– Are foarte mult… Eu am, din voia lui Dumnezeu, un magnet foarte puternic, ca să scot, din sufletele cele care mă urăsc şi mă vrăjmăşesc, schijele răutăţii şi ale urii; şi aşa încerc să-i fac să mă iubească.
– Ce magnet, omule?
– Cel mai bun, pe care ai putea să-l ai şi tu! îl găseşti gratis în învăţătura creştinească a… Oastei Domnului.
– Care-i? – Magnetul iubirii lui Hristos, singurul cu care putem scoate răutatea din sufletele semenilor noştri!

Culegere de N. TEIERU Tomşani – Vâlcea

Lasă un răspuns