Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Mai e rugăciunea noastră înlăcrimată şi sinceră?

Mai e rugăciunea noastră înlăcrimată şi sinceră?

Mai e rugăciunea noastră înlăcrimată şi sinceră?

… Primesc zilele trecute un mesaj deosebit de la un suflet preaiubit Domnului. Nu cred că fac o impietate să-l postez aici. Dacă da, cer iertare! Iertare şi pentru lungimea celor înşirate aici! Iată-l:

“Dragii şi scumpii mei fraţi şi dragele şi scumpele mele surori,
De ceva vreme mă tot gândeam că s-a rupt ceva în comunicarea noastră. Am continuat să ne rugăm în fiecare luni, şi ştiu şi cred că toţi ne-am ţinut de rugăciune, poate doar cu mici excepţii, în anumite zile mai încărcate, nu am reuşit să fim prezenţi. Dar oare CUM ne-am rugat? 
Am vrut să vă trimit câteva gânduri, şi mă uitam în bibliotecă peste cărţi, poate îmi voi aduce aminte de vreun cuvânt frumos citit în vreuna dintre ele. Dar nu mi-a venit nimic în minte, aşa că am început să citesc din titlurile meditaţiilor fratelui Traian. Am pus mâna pe Poruncile Iubirii, şi am deschis-o la întâmplare. Mi-am aşezat ochii pe un paragraf, şi am început să citesc:
“La rugăciunea înlăcrimată şi sinceră, Domnul va răspunde totdeauna binevoitor, va influenţa toate inimile, şi va grăbi trecerea vremii care mai era, în aşa fel, încât aşteptarea voastră să fie răsplătită strălucit, mult mai curând decât aţi crezut!”
Şi m-am întrebat şi pe mine, şi vă întreb şi pe voi: Mai e rugăciunea noastră înlăcrimată şi sinceră? Eu răspund cu ruşine că… arareori…
Haideţi, să ne îmbrăcăm unii pe alţii în iubire…
Slăvit să fie Domnul!”

Tot în zilele acestea primesc o carte de la o cunoştinţă apropiată, credincioasă ferventă din Biserica Ortodoxă şi o aleasă Doamnă doctor, din Vatra Dornei, prefaţată de ÎPS Nicolae, Mitropolitul Banatului. Două întâmplări reale descrise în carte mă fac să cred şi mai mult în PUTEREA RUGĂCIUNII. Iată-le:

“… În zorii zilei de 17 august 1981 au sosit soldaţi cu elicoptere şi miliţieni cu câini. Au asediat Medjugorje (Bosnia-Herţegovina) printr-o dublă încercuire. În faţa bisericii s-au format două ziduri: unul din soldaţi şi altul din oamenii care vroiau să intre în biserică. Erau mii de oameni… din ţările fostei Iugoslavii, foarte mulţi italieni, dar şi pelerini din ţările Europei de Vest. Cele două rânduri… se priveau cu reciprocă ostilitate… Cu toţii au început să se roage cu fervoare. În faţa zidului format din soldaţi înarmaţi cu mitraliere şi câini, pelerinii ridicau Rozariul din mâini spre Cer, ca pe o armă, ASALTÂND CERUL CU RUGĂCIUNEA LOR. Ore şi ore în şir, mii de rugăciuni… În picioare, sub stare de asediu, sub soarele arzător, NIMENI NU A MIŞCAT, NIMENI NU A PLECAT. Doar rugăciune continuă, cu voce tare…, mii de “Tatăl nostru”, de “Născătoare de Dumnezeu” şi “Slavă Tatălui…” se revărsau… peste zidul de soldaţi înarmaţi, care asistau năuciţi la acest necontenit şuvoi de rugăciune ce năvălea peste ei, aşteptând încordaţi ordinul de-a trage…
Către seară s-a produs miracolul: pentru prima dată în 40 de ani, regimul ateu-comunist şi-a schimbat decizia. Din Belgrad a sosit ordinul ca soldaţii să se retragă… Zidul de soldaţi a început să se retragă şi un şuvoi de oameni, să se reverse asemenea unui râu spre biserică. Veneau din toate părţile… Şi s-au rugat toată noaptea, cântarea lor de slavă şi de laudă deschizând cerurile!…”

Şi a doua: “… La sfârşitul celui de al II-lea război mondial, Aliaţii au cedat Austria ruşilor (sic!). Au trecut trei ani aşa, cu ruşii – şi austriecii n-au mai rezistat. Dar ce puteau face 7 milioane de austrieci împotriva a 220 milioane de sovietici? Atunci Părintele Petrus a lansat o acţiune: 10% dintre austrieci trebuiau să se angajeze că se vor ruga Sfântul Rozariu în fiecare zi, pentru ca sovieticii să părăsească Austria. Acei 10%, adică aproximativ ŞAPTE SUTE DE MII DE OAMENI au fost găsiţi şi timp de ŞAPTE ANI s-au rugat Rozariul…
Miracolul s-a întâmplat pe neaşteptate: în 13 mai 1955 (Aniversarea Apariţiilor Maicii Domnului de la Fatima, Portugalia), Armata Roşie a părăsit ţara fără nici o vărsare de sânge! NICI ÎN ZIUA DE AZI, ISTORICII ŞI STRATEGII ARMATEI NU ÎNŢELEG CE ANUME I-A DETERMINAT PE SOVIETICI SĂ SE RETRAGĂ. Austria era pentru ei ţara mult-visată, foarte bine situată strategic, o poartă spre Occident… Acest lucru, pentru cercetătorii laici – germani şi sovietici deopotrivă – rămâne un mare mister, o enigmă istorică încă neelicidată. De fapt, eliberarea Austriei s-a datorat PUTERII RUGĂCIUNII… făcută zilnic de 700.000 de austrieci CREDINCIOŞI…”

O dragii mei fraţi şi surori, ni se pare multora că rugăciunile noastre pentru unitate, pentru tineret credincios şi ascultător, pentru bătrâni înţelepţi şi statornici, pentru conducători sfinţi, pentru mame credincioase, pentru “cuvânt cu putere multă”, pentru adunări în care “îngerii-s fraţi şi fraţii-s îngeri”, pentru vremuri de pace etc. n-au primit încă răspuns? Să ne întrebăm însă, întocmai cum ne scrie credincioasa noastră soră: CÂŢI ne-am rugat. CÂT ne-am rugat. Şi mai ales CUM ne-am rugat!… Sf. prooroc Ilie se rugase de şapte ori pe culmea Carmelului până să se ridice în sfârşit şi nori aducători de ploaie după seceta cumplită… “Unul” ca el, nu unul ca noi!… O, dacă am înţelege bine o vorbă înţeleaptă tot a IPS Mitropolit Nicolae Corneanu din prefaţa cărţii amintite mai sus: îndemnul “… LA PILDA DE TRĂIRE şi mai puţin la acea TEOLOGIE DE CATEDRĂ, care, de multe ori, ADÂNCEŞTE DEZBINAREA!” (Sublinierile îmi aparţin!)
Slăvit să fie Domnul!

Petru Giurgi

Duminică 28 Februarie, 2010

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!