Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home MAI SMERIT ŞI MAI FRUMOS

MAI SMERIT ŞI MAI FRUMOS

MAI SMERIT ŞI MAI FRUMOS

1. Preaiubitul meu, adevărata mea slobozire de orice legătură grea şi de orice iubire străină eu am simţit-o numai în suferinţa cu Tine.

2. Numai când am fost aruncat în cuptorul încercării Tale, încălzit până la a şaptea stare.

3. Afară, mi-am avut pe fiecare mădular o legătură.
Uneori îmi erau legate mâinile, alteori picioarele.

4. Uneori îmi erau legaţi ochii şi buzele. Alteori, inima şi gândurile.

5. Numai în cuptorul cu Tine am scăpat de tirania cumplită a oricăror legături. Şi m-am bucurat de slobozenia dezlegării depline.

6. Numai acolo am putut umbla liber cu gândul, cu inima şi cu toate mădularele amintirilor mele fericite.
7. În Tine mi-au căzut toate legăturile, în foc mi-au ars toate.
Astfel am devenit total liber.

8. Îndată însă ce sunt ieşit din Tine şi scăpat din cuptor, mă pomenesc legat iarăşi.

9. Din aceasta ştiu că în suferinţă şi în Tine este ca dincolo de moarte. Acolo îngustimea şi înlănţuirile acestea de aici nu mai sunt.

10. Acolo nimic nu mai este ca dincoace şi ca acum. Acolo totul este altfel, mereu altfel, ca în veşnicie, ca în cer.

11. O, dacă de acolo n-aş fi privit, n-aş fi privit niciodată dincoace!

12. O, dacă n-aş mai fi ieşit niciodată pe uşa asta dinspre întuneric, dinspre robie, dinspre pustiu!

13. Fericiţi cei pe care i-ai scos Tu de acolo pe uşa cealaltă, de aur, nu pe aceasta de fier.

14. Dar iarăşi mă pomenesc faţă în faţă cu Tine. Şi ochii Tăi mă întreabă mustrători: – Tot nu înţelegi?

15. Şi iarăşi trebuie să văd ce mult mai am de învăţat! Ce mult mai trebuie să lepăd! Ce mult mai trebuie să urc!

16. Bănuiesc minunatele Tale gânduri cu mine, dar lenevia gândurilor mele nu le poate ieşi în întâmpinare cu voioşie.

17. Înţeleg fericitul plan al dragostei Tale pentru mine, dar moleşeala dragostei mele nu mă lasă să-Ţi zbor înainte.

18. Întrezăresc slava pe care mi-o vrei la capătul unei osteneli mai rodnice, al unei lupte mai biruitoare, al unei alergări mai frumoase, dar nevrednicia mea tot nu i în stare de acel avânt voios pe care doreşti să mi-l aprinzi Tu. Şi să mi-l vezi arzând cu voioşie.

19. Binecuvântată suflare a harului, vino din Sionul Preaiubitului meu şi adu-mi ecourile cântărilor care mă aşteaptă acolo mai biruitor de cum sunt!

20. Fericite făgăduinţe ale mângâierii Lui, ajutaţi-mă să-mi sufăr crucea, să-mi port jugul, să-mi vărs lacrimile mai liniştit şi mai darnic de cum fac acum!

21. Strălucită cunună a Vieţii, îmbărbătează-mă, să lupt mai îndrăzneţ, să alerg mai stăruitor, să muncesc mai harnic de cum pot azi!
22. Şi, nebănuită dragoste a inimii Lui dragi, fă-mă să-ţi pot arăta odată, în chip mai smerit şi mai frumos, urmele mai adânci şi mai multe ale rănilor pe care, pentru tine, le-am primit.
Amin.

Traian Dorz,
din „Prietenul tinereții mele”,
Editura Oastea Domnului, Sibiu

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!