Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home MAI VIN, PÃRINTE DRAG!…

MAI VIN, PÃRINTE DRAG!…

MAI VIN, PÃRINTE DRAG!…

– la împlinirea celor 133 de ani de la naştere –

„Un cântec preadulce-nvăţat-am în lume,
îl cânt pe tot locul mereu să răsune,
cântarea mea e scurtă, se cântă într-un fel:
Mai lângă Domnul meu, mai lângă El…”

(Părintele Iosif TRIFA)

Părintele meu preaiubit, Părintele meu drag! La ceas de taină, la ceas de aniversare, mă plec, sărutându-ţi mâinile, picioarele, veşmântul…

Dar cum aş putea ca, după ce glasul de trâmbiţă al Sfinţiei Voastre m-a scos din prăpastia şi umbra morţii, de la cei aproape cincisprezece ani, să nu Vă aduc toată recunoştinţa mea de muritor netrebnic şi toată dragostea mea? Căci Sfinţia Voastră, prin tot ce aţi adus Bisericii şi Neamului nostru, m-aţi trezit, la vremea când nimeni nu se aştepta, din moarte la viaţă. Eram tinerel atunci, dar purtam în fiinţa mea toate tenebrele morţii, toate hachiţele unei firi împovărate de toate păcatele copilăriei şi ale tinereţii mele necoapte încă… Şi a mai câtor milioane de asemenea fii rătăciţi şi recuperaţi de Sfinţia Voastră pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

După trei ani, aşa cum se cerea atunci, în anii aceia de demult, am făcut şi eu legământul de predare pe veşnicie în slujba Aceluia, Care era Domnul şi Mântuitorul meu Preaiubit, legământul la care ne-aţi chemat prin Oastea Domnului, legământ pe care l-aţi făcut Sfinţia Voastră înşivă, ca prim-începător al Legământului cu Dumnezeu…

Suntem acum la ceas aniversar. Părinte preaiubit, ce ar putea îngăima buzele mele mizere, oare, acum, ca să nu Vă profanez tot ce aţi fost şi sunteţi? Eu, ca un nevrednic, mă simt aici, în oraşul ce V-a fost demult leagăn şi cruce, dar şi altar al jertfei, de mulţi-mulţi ani, dar viaţa mea încă poartă pete de ruşine şi de nedesăvârşire… Cum să Vă rog, Părinte preaiubit, să mijlociţi la Domnul să-mi ierte toată netrebnica mea viaţă? Mă plec până la pământ înaintea Domnului şi a Sinţiei Voastre şi sub masa mea de lucru, ca să Vă rog: Amintiţi-I Domnului de dorul meu neputincios după cer, de stângăcia mea în dorinţa de a-I sluji cu toată curăţia şi vrednicia, pe tot parcursul vieţii şi al veşniciei…

Iar frăţiile Voastre, frate Ioan Marini şi frate Traian Dorz, care aţi ştiut să învăţaţi de la Părintele Iosif marea lecţie apostolică în Neamul nostru românesc, aţi dăruit tuturor celor întorşi pe calea Domnului şi lucrători în ogorul Său ceea ce aţi primit de la Sfinţia sa. Apoi, prin sârguinţă deosebită, aţi reuşit să transpuneţi mesajul dumnezeiesc pe care Profetul vremilor noastre şi al celor viitoare Vi l-a lăsat obligativitate veşnică… Şi Vă rugăm să ne fiţi sprijinitori cu rugăciunea, căci numai prin frăţiile Voastre am putea şi noi face lucrul Domnului cu vrednicie.

Slăvit să fie Domnul!

Costel BALAN

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *