Predica Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului
Evanghelia la sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului
(Luca 10, 37-42, 11, 27-28)
În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Și răspunzând Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești însă un singur lucru trebuie; iar Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt. Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc.
Sfânta Evanghelie din această zi este rânduită de Biserică a fi citită la fiecare sărbătoare de pomenire a Maicii Domnului. În calendarul Bisericii noastre, la sărbătoarea Intrării în Biserică (Templu) a Maicii Domnului, se citește aceeași Evanghelie de la Sfântul Evanghelist Luca ca și la celelalte sărbători ale Maicii Domnului.
De ce oare Biserica a rânduit ca la toate sărbătorile Maicii Domnului să se citească aceeași Evanghelie? Pentru că Maria din Evanghelia de astăzi, deși nu este Maria, Maica Domnului, ci este Maria, sora Martei și a lui Lazăr din Betania, totuși are o asemănare cu Maica Domnului, întrucât ascultă cu smerenie și evlavie cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, în Evanghelia de azi este lăudată Maica Domnului de către o femeie din popor, care pe când asculta cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos a exclamat: ‘fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii care Te-au alăptat!’Deci, în Evanghelia de astăzi se vorbește și de cinstirea Maicii Domnului.
Unicul necesar pentru viața eternă: legătura omului cu Dumnezeu
În timp ce Marta ‘se ostenea și se silea să facă ospăț mare’ (cf. Luca 10, 40), adică să arate ospitalitatea ei față de Mântuitorul Iisus Hristos, sora ei, Maria, stătea la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui. Ea asculta cuvintele lui Dumnezeu-Cuvântul, Care S-a făcut om din iubire pentru oameni. Ca atare, Maria ne învață că ascultarea cuvântului lui Dumnezeu este cea dintâi și cea mai necesară lucrare a omului. Legătura omului cu Dumnezeu-Creatorul sau lucrarea de înduhovnicire a sufletului este deci esențială pentru viața omului. Mântuitorul Iisus Hristos a lăsat pe cele două surori, Marta și Maria, să-și manifeste prețuirea față de El în mod diferit. Marta se silea să arate prețuirea sa față de Iisus printr-o masă de sărbătoare, iar Maria își manifesta prețuirea sa față de Iisus prin ascultarea atentă a cuvintelor Sale. Însă când Marta a cerut Mântuitorului Iisus Hristos să-i spună surorii ei să vină să o ajute, El nu a ascultat-o. De ce? Pentru că Marta încerca să reducă activitatea omului la grija sa pentru hrana trupească. De aceea, Domnul îi spune Martei: ‘Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești însă un singur lucru trebuie; iar Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea’ (Luca 10, 41).
Ce anume este unicul necesar, adică acest ‘un singur lucru trebuiește’? Este tocmai legătura omului cu Dumnezeu, deoarece toate lucrările de ordin material pe care le săvârșim înseamnă acumulare de bunuri în jurul nostru, pe când relația cu Dumnezeu în rugăciune și în ascultarea cuvântului Lui înseamnă acumularea de valori netrecătoare în sufletul nostru. Acesta este adevărul esențial al identității și vocației umane, unicul necesar fără de care nu mai suntem ființe teologice, ci doar biologice. Or, oamenii sunt singurele ființe de pe pământ create după chipul Persoanelor cerești, veșnice, deci chemate la iubire veșnică.
Legătura noastră cu Dumnezeu este singura relație care ne înveșnicește, ne dă valoare infinită și viață eternă. Tocmai pentru că suntem făcuți nu pentru a face umbră pământului, ci pentru a fi părtași la fericirea cerească și slava veșnică a Sfintei Treimi, cea dintâi și cea mai de preț lucrare este cultivarea legăturii noastre vii cu Dumnezeu-Creatorul. Ea se cultivă prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și înțelegerea sensurilor duhovnicești ale Cuvântului divin în viața noastră proprie, pentru a începe încă din lumea aceasta comuniunea cu Dumnezeu Cel Veșnic. Iisus spune Martei: ‘Maria partea cea bună și-a ales’, adică partea esențială, baza sau temelia vieții, legătura vie a omului cu Dumnezeu.
Așadar, Mântuitorul Iisus Hristos corectează și luminează pe Marta, ca să nu devină roabă a preocupărilor pentru lucrurile limitate și trecătoare. Hrana trupească este necesară pentru viețuirea biologică, dar hrana sufletească sau comuniunea omului cu Dumnezeu în rugăciune, în ascultarea și împlinirea voii Lui este hrana pentru suflet. Sufletul persoanei umane nu poate fi umplut cu ceva material, limitat și trecător, ci numai cu prezența Cuiva, cu prezența lui Dumnezeu Cel nelimitat și veșnic, Care, iubire fiind, l-a făcut pe om după chipul Lui, pentru comuniune eternă cu El.
‘Maria care a ales partea cea bună’ se aseamănă cu Maria, Maica Domnului, ce a ascultat Cuvântul lui Dumnezeu, L-a născut și L-a arătat lumii, iar la nunta din Cana Galileii a spus oamenilor prezenți acolo: ‘Faceți orice vă va spune El’ (In. 2, 5). Aceasta este predica ei, a Maicii Domnului, care nu rostește o predică paralelă, nici concurentă cu predica lui Hristos, deoarece ea Îl arată lumii pe Fiul ei: ‘Faceți orice vă va spune El’ (In. 2, 5). Întrucât Maica Domnului ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, Îl naște și Îl arată lumii, ea devine icoana Bisericii în care locuiește tainic Hristos și este propovăduit Hristos pentru mântuirea lumii.
Creștinul naște duhovnicește pe Hristos prin virtuți și fapte bune
În acest sens, Sfinții Părinți ai Bisericii arată că Maica Domnului este icoana Bisericii și modelul vieții creștinului. Sfântul Maxim Mărturisitorul (â€662), de pildă, ne spune că sufletul creștinului trebuie să fie fecioară și mamă, adică fecioară prin curăția lui și prin credincioșia lui față de Dumnezeu, iar, mamă prin naștere de virtuți, ca bunătatea, smerenia, sfințenia, milostenia.
După modelul vieții Fecioarei Maria, Maica Domnului, trebuie și noi să ne străduim să avem suflet de fecioară, păstrând dreapta credință și suflet de maică prin săvârșirea de fapte bune. Dacă sufletul nostru este plin de iubirea lui Hristos, el naște și cultivă virtuți și fapte bune. Dacă zidim biserici, creștem copii în credință, ajutăm pe cei săraci, bătrâni, bolnavi, orfani și umiliți, atunci sufletul nostru devine mamă sau născător de virtuți și împlinitor al poruncilor lui Hristos după chipul Maicii Domnului care a născut ca om pe Dumnezeu-Cuvântul și L-a arătat lumii.
Nu putem să cinstim pe Fiul și să uităm pe Maica Sa
Reamintim faptul că Evanghelia de astăzi este citită nu doar pentru a arăta o asemănare între Maria, sora Martei și a lui Lazăr, și Maria, Maica Domnului Hristos, ci și pentru a ne arăta că cinstirea Maicii Domnului este o lucrare binecuvântată a poporului dreptcredincios. Evanghelia care se citește la sărbătoarea Bunei-Vestiri a Întrupării Domnului Hristos ne arată că cinstirea Maicii Domnului este începută de Arhanghelul Gavriil când i s-a închinat Fecioarei Maria, adică a făcut o plecăciune în fața ei și a zis: ‘Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei’ (Lc. 1, 28). Iar Fecioara Maria a rămas mirată de acest gest, întrebându-se: ‘Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?’ (Lc. 1, 29).
Deci, tot în Evanghelia după Sfântul Apostol Luca, avem mărturia că îngerii au cinstit-o mai întâi pe Fecioara Maria, Maica Domnului, și apoi oamenii.
În Evanghelia de astăzi se spune că o femeie din popor când L-a auzit pe Iisus vorbind s-a gândit la Mama Lui care L-a născut ca om. Deși Maica Domnului nu era prezentă atunci lângă Iisus, totuși femeia din popor, auzind cuvintele Lui pline de har și de adevăr, a fericit-o pe ea, pe Maica Domnului.
Femeia aceasta, ca un mare dascăl anonim din popor, ne învăță pe toți că nu putem să cinstim pe Fiul și să uităm pe Mama Sa, nu putem să-L ascultăm pe El fără să o fericim pe ea. Din acest motiv, Biserica Ortodoxă nu desparte, în cultul ei liturgic, pe Fiul de Mama Sa, pentru că toată cinstirea ei vine din calitatea ei de Mamă a lui Hristos, Mântuitorul lumii, adică din calitatea ei de Născătoare de Dumnezeu. Maica Domnului are în calendarul ortodox nouă zile de pomenire, din care cinci sunt înscrise cu cruce roșie în calendar.
Așadar, Evanghelia sărbătorii de azi ne învață că prima lucrare a noastră trebuie să fie cultivarea legăturii noastre vii cu Dumnezeu prin rugăciune, ascultarea Evangheliei, împlinirea poruncilor lui Hristos și fapte bune, iar împreună cu aceasta trebuie să cinstim pe Maica Domnului ca fiind nedespărțită de Fiul ei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Intrarea în Biserică a Mariei – icoană a pregătirii noastre pentru sărbătoarea Nașterii Domnului
Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului a fost instituită în secolul al VIII-lea, ca o necesitate practică deoarece începând cu secolul al V-lea în Apus și al VI-lea în Răsărit s-a răspândit practica observării Postului Nașterii Domnului ca perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului sau a Crăciunului. Prin urmare, Biserica a stabilit că în ziua de 21 noiembrie a fiecărui an, adică în ziua a șaptea de la începutul Postului Crăciunului (care începe la data de 15 noiembrie), să avem o sărbătoare a Maicii Domnului. Această sărbătoare este numită Intrarea în Biserică sau în Templu a Maicii Domnului și ne amintește de pregătirea duhovnicească a Fecioarei Maria, timp de doisprezece ani, de la vârsta de trei ani până la vârsta de cincisprezece ani, în Templul din Ierusalim. Templul avea și o școală de creștere și educație a fetelor în credință și în activități practice. Școala era condusă de femei văduve și evlavioase, care se îngrijeau de confecționarea și curățirea veșmintelor de la Templu și de menținerea frumuseții lăcașului sfânt din Ierusalim. Aceste femei evlavioase, înțelepte și harnice, erau educatoare sau profesoare care ajutau fetele de la Templu să cultive rugăciunea și munca, să crească duhovnicește în ascultare, smerenie și grijă pentru întreținerea obiectelor și veșmintelor sfinte de la Templu.
În această școală duhovnicească vine Fecioara Maria, fiind adusă la Templu de părinții ei înaintați în vârstă, Ioachim și Ana, întrucât fiica lor era darul lui Dumnezeu și rodul rugăciunii lor și, ca atare, ea trebuia să crească în rugăciune și sfințenie.
Maica Domnului, Templu viu al Arhiereului Hristos
Potrivit Sfintei Tradiții, Fecioara Maria este primită la Templu de preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care, inspirat fiind de Duhul Sfânt, și-a dat seama că ea este o ființă binecuvântată de Dumnezeu pentru a împlini o lucrare sfântă.
În mod excepțional, Fecioara Maria nu a fost dusă doar în Sfânta, locul unde slujeau preoții, ci și în Sfânta Sfintelor, în locul cel mai sfânt al Templului. De fapt, așa cum se spune în Apostolul care se citește la această sărbătoare, Templul avea trei încăperi, una pentru popor, a doua pentru preoți, care se numea Sfânta, iar a treia încăpere era Sfânta Sfintelor, unde intra o dată în an Marele Preot sau Arhiereul, pentru a rosti o rugăciune specială. Însă, atât Templul, cât și Marele Preot din Vechiul Testament erau o preînchipuire sau o prefigurare a Persoanei și lucrării viitoare a lui Hristos Arhiereul Veșnic. De aceea, Mântuitorul a zis iudeilor: ‘Dărâmați acest templu și în trei zile Eu îl voi ridica’ (In. 2, 19), referindu-Se profetic la trupul Său care, după răstignire și moarte, va învia a treia zi. Deci, Templul din Ierusalim Îl preînchipuia pe El, pe Mesia-Hristos, iar Arhiereul de la Templu Îl preînchipuia tot pe Hristos, întrucât El este Arhiereul Veșnic, ceresc.
Iar Fecioara Maria intră în Templul din Ierusalim spre a crește, timp de 12 ani, în sfințenie, întrucât va deveni Biserică vie sau Templu viu al lui Dumnezeu-Cuvântul Care Se va naște din ea ca om. Pornind de la această semnificație a sărbătorii de astăzi, Biserica ne îndeamnă să ne pregătim pentru sărbătoarea Nașterii Domnului sau Crăciunul, pentru ca în sufletul nostru și în casa noastră să Se nască duhovnicește Hristos-Domnul prin harul Duhului Sfânt, deoarece unde este prezent Duhul Sfânt, acolo este prezentă întreaga Sfântă Treime, iar Hristos-Domnul Se arată lucrător în viața noastră prin iubire milostivă și viață sfântă.
Să ne rugăm Bunului Dumnezeu ca sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului să fie pentru noi toți o lumină călăuzitoare în Postul Nașterii Domnului și o chemare la creșterea copiilor în credință, rugăciune și fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi și pentru a noastră mântuire. Amin!
