Când plecăm genunchii inimilor noastre şi vorbim cu Domnul Iisus în rugăciune, mereu pomenim şi numele Maicii Sale Sfinte, odor scump tuturor creştinilor, cerându-i milostivire şi intervenţie către Fiul său.
Unică mlădiţă a bătrânilor Ioachim şi Ana a fost închinată Domnului de la vârsta de trei ani ca să se pregătească pentru cea mai nobilă şi sfântă misiune, aceea de a aduce lumii speranţa mântuirii prin Naşterea lui Iisus Hristos.
Aducerea copilei Maria la Templul din Ierusalim intra deja în Planul de mântuire conceput de Dumnezeu înainte de a fi lumea. Singură cu Dumnezeu în rugăciune şi meditaţie, prevede toate faptele prin care va trece ca aleasa cerului, luată din cea mai adâncă smerenie şi pregătită alături de slujitorii Legii Vechi să aducă, prin Fiul său, Legea cea Nouă a Harului.
Cu intrarea în Biserică a Maicii Domnului se arată „însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor“. Când părăseşte casa părintească, copila Maria parcă aude tainica şoaptă divină: „Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa părintelui tău“ (Ps. 44, 12). Aceasta nu înseamnă o rupere totală de lume, ci plecarea spre o chemare la „Împăratul care a văzut frumuseţea ta şi te cheamă în Sfânta Sfintelor“ (Ps. 44, 2). Modestul alai format din doi părinţi bătrâni, o copilă de trei ani şi câteva rude, străbate calea de 150 km de la Nazaret la Ierusalim, însoţit de îngeri nevăzuţi care păzeau „chivotul cel viu şi însufleţit“.
Ajunşi la Templul cel mare, Maria se smulge din mâinile părinţilor, străbate în fugă cele 150 de trepte şi intră în ceata fecioarelor care o conduc cu făclii aprinse până în braţele bătrânului Zaharia, proroc şi arhiereu, iar acesta o duce, după descoperire divină, dincolo de catapeteasmă, în Sfânta Sfintelor.
Aici, la Templu, a stat Fecioara Maria 12 ani în rugăciune şi meditaţie, în lacrimi şi extaz.
Venind din neamul lui David, asupra ei s-au tălmăcit cuvintele prorocilor care au văzut-o: Împărăteasa ce stătea de-a dreapta Domnului (Ps. 44, 11), cea care va aduce lumii pe Emanuel (Is. 7, 14), Uşa prin care nu va intra decât Dumnezeu şi va rămâne tot încuiată (Iez. 44, 2). Apare în atenţia lumii la Bunavestire, când Arhanghelul Gavriil îi face cunoscută voia lui Dumnezeu că va aduce neamului omenesc pe Mesia cel mult dorit, prin intervenţia Sfântului Duh. La aflarea neaşteptatei veşti se supune cu smerenie: „Iată roaba Ta“.
Cinstită de Dumnezeu prin alegere, de îngeri prin vestea cea bună, de Iisus Hristos prin ascultare şi de întreaga Biserică pentru rolul său în istoria mântuirii, creştinii o cinstesc mereu chemându-o în rugăciune spre ajutorul lor.
De două mii de ani creştinii văd în Maica Domnului ocrotire, Maică îndurătoare şi pururea rugătoare către Domnul Hristos pentru iertarea păcatelor noastre. Mutată la viaţa veşnică, cea care este Maica Vieţii rămâne alături de cei care o cinstesc şi o cheamă în rugăciune.
„ Fii binecuvântată / Fecioară Preacurată / Minune, şi Taină şi-altar / Tu Maica Eternului Har“ (T.D).
Preot Constantin POPA / Rediu – Galaţi
