Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Mântuirea, dar divin

Mântuirea, dar divin

Mântuirea, dar divin

Omul este cea mai desăvârşită făptură pe care a creat-o Dumnezeu pe pământ, este coroana creaţiei lui Dumnezeu.

Venim în această lume fără să fim întrebaţi şi plecăm fără să ni se ceară părerea sau, cum spunea un părinte contemporan, ne naştem pe rând şi plecăm pe sărite. Totuşi de ce trăim ca şi cum nu am muri niciodată?

Evenimentele derulate în societate în ultimul an ne arată cât de fragili suntem, cât de uşor putem părăsi această lume, totuşi nu încercăm să facem nimic, să ne schimbăm viaţa noastră, să primim Mâna întinsă pe care Domnul ne-o întinde în fiecare zi. Persistarea în păcat a oamenilor nu este nimic altceva decât îndepărtarea lor de Dumnezeu. Nu mai ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu, uităm că Hristos ne iubeşte, că El nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Ne raportăm la cuvintele şi învăţămintele Lui ca la nişte porunci care ne îngrădesc libertatea. De multe ori ni se pare că atunci când Biserica vorbeşte despre păcat, ea arată ură faţă de cel ce greşeşte, nu se înţelege faptul că Biserica ne spune că ne aflăm în pericol de moarte făcând un păcat. Iar ea se îngrijeşte să ne atragă atenţia că nu e bine ce facem, pentru că lăsăm răul să ne cuprindă şi să ne distrugă.

În aceste momente când ar trebui să ne punem încrederea în Biserică şi în puterea ei de a mijloci către Pronia Divină, în a ne feri de pericolul de a ne îmbolnăvi, Biserica a fost dată la o parte, a fost pusă dincolo de toate problemele aparent importante pe care le avem. Cuvântul lui Hristos, care ne ajută să biruim în Numele Lui, a fost dat la o parte, nu ne interesează, nu cercetăm, nu ştim ce vrea Hristos de la noi. Ştim doar că a fost cineva bun, a făcut ceva, dar nu contează pentru noi… Viaţa noastră e viaţa noastră, noi suntem liberi şi asta este cel mai important, că putem să facem orice lucru care ne alimentează plăcerea noastră egoistă.

Orice este obţinut rapid este pierdut uşor, în timp ce tot ce se găseşte cu trudă este păstrat cu multă grijă (Sf. Isaac Sirul).

Viaţa e un dar divin, este cea mai înaltă dovadă de iubire prin care Dumnezeu ne dă posibilitatea să devenim nemuritori, un dar de care trebuie să avem grijă, să îl preţuim. Dar atunci când punem darul mai presus de orice, mai presus şi de Dăruitor, ieşim din logica divină şi intrăm în cea a firescului adesea egoist şi interesat.

Pentru omul care trăieşte având ca ultim orizont al existenţei sale moartea, cuvintele „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie” pot suna oricum, nebunesc sau absurd, dar adevărat, nicidecum. În schimb, pentru un creştin, doar ele sunt cele care conferă cu adevărat sens acestei vieţi, scurte şi trecătoare.

Mii de drumuri, prin păcate, duc la moarte şi la iad / Şi-n prăpastia pierzării, zilnic mii şi sute cad. / Dar spre ceruri la viaţă doar o cale duce-n sus, / Calea mântuirii, una, una singură: IISUS. // Toţi acei ce caută altă cale spre-a ajunge-n cer / Rătăcesc, se pierd şi-n noaptea morţii şi durerii pier. (Traian Dorz – Iisus e calea)

Să trăim doar pentru a muri e prea puţin, prea sărac şi prea trist… Mântuitorul Iisus Hristos ne-a arătat, prin Învierea Lui, că lucrurile stau cu totul diferit.

Să credem Lui şi toate celelalte ni se vor da pe deasupra.

Pr. Mirel ILIE

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *