Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui!
Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui
Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui!
Vorbiţi despre toate minunile Lui!
Făliţi-vă cu Numele Lui Cel Sfânt!
Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!
Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui!
Căutaţi necurmat faţa Lui!
(Ps 10, 1-4)
Împărăţia lui Dumnezeu este aproape (Lc 10, 9)
„După aceea, Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici“ (Lc 10,1).
Câmpul de lucru al Împărăţiei lui Dumnezeu s-a lărgit. Cei doisprezece trimişi ai Domnului nu răzbesc. De aceea Domnul cheamă încă şaptezeci de lucrători. Ei merg doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El.
Ce frumoasă misiune! Pe unde vor fi ajuns, cei şaptezeci, plini de înflăcărare, vesteau venirea Domnului, trecerea Lui pe acolo, prin partea locului, apropierea Mesiei, apropierea Împărăţiei lui Dumnezeu (Lc 9, 9-10).
Că erau primiţi, ascultaţi sau nu, ei tot vesteau ceea ce li se spusese: pregătiţi-vă să primiţi şi să ascultaţi pe Cel ce vine… Cei ce aveţi bolnavi, aduceţi-i la El… Şi o mare mişcare se făcea în mulţimea trezită de vestea cea nouă.
Astăzi, când s-a apropiat timpul ca El să vină iarăşi, ucenicii Lui ar trebui să pornească din sat în sat, din oraş în oraş şi să vestească tuturor oamenilor şi acestei lumi rătăcite şi adormite marele eveniment al întoarcerii Lui din nou. În toate părţile ar trebui să se audă glasul vestitorilor Săi: Treziţi-vă! Pregătiţi-vă! S-apropie Împăratul! Vine Domnul! Pregătiţi-vă! Fiţi gata să-I ieşiţi înainte! El vine!…
Dar ucenicii de azi sunt atât de slabi şi neajutoraţi. De abia li se aude glasul ici-colo. Parcă au uitat cu totul pe Stăpânul Care i-a trimis. Somnul i-a cuprins amarnic pe atâţia şi atâţia dintre ei. Dar când trâmbiţa va suna, ce veţi face, ucenicilor, care nu v-aţi făcut datoria?
Voi, umililor credincioşi, ridicaţi glasul şi cereţi Domnului să scoată lucrători la secerişul Său (Lc 19, 2) şi căutaţi să salvaţi pe cei pierduţi!
„Duceţi-vă… şi propovăduiţi Evanghelia“
Nevoia de mântuire e grabnică. Cel ce a spus: „Astăzi!“ doreşte să îmbie mântuirea oricui aude vestea Evangheliei din gura unui ucenic al Lui.
„Duceţi-vă!“, asta înseamnă: nu aşteptaţi să vină oamenii la voi, ci mergeţi voi la ei. Mergi tu însuţi şi caută-i! Aşa a făcut şi Domnul când umbla din sat în sat şi din oraş în oraş, propovăduind Evanghelia Împărăţiei pe tot locul.
Un ucenic al Domnului nu poate fi un om liniştit, nepăsător şi iubitor de tihnă, atâta vreme cât un miliard de păgâni nu-l cunosc pe Hristos, iar, pe de altă parte, milioane de creştini au o viaţă nu tocmai depărtată de a acelora, din pricina neştiinţei şi a păcatului în care se găsesc.
Porunca pe care ucenicii Domnului Hristos au primit-o este: „Mergeţi!“ „Lucraţi!“ Vorbiţi!… Nu tăceţi!…
Ucenicii şi Apostolii au ascultat porunca Domnului lor şi au propovăduit pretutindeni…
Dar azi?…
Lucrarea dragostei
Eşti tu unul din cei care lucrează?
Dacă da, lucrează cu râvnă şi dragoste în tot timpul.
Lucrul făcut cu dragoste şi din dragoste e singurul care aduce roade spre slava lui Dumnezeu şi este cu adevărat bine făcut.
Iisus a făcut „pescari de oameni“ pe aceia de care era convins că-L iubesc şi-L ascultă.
Nici astăzi şi niciodată, El nu va chema la această slujbă măreaţă, înaltă şi sfântă, de salvare şi mântuire a sufletelor, decât pe aceia care au o dragoste sinceră, arzătoare şi jertfitoare, pe aceia care Îl ascultă şi-L urmează, care iubesc pe aceia pe care i-a iubit El şi sunt gata să-şi dea şi viaţa pentru El şi pentru fraţii Lui.
Eşti sau vei fi tu, frate, unul din aceştia?
Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 2)
