Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Meditaţie la Apostolul din Duminica a 32-a după Rusalii (I Timotei 4, 9-16)

Meditaţie la Apostolul din Duminica a 32-a după Rusalii (I Timotei 4, 9-16)

Meditaţie la Apostolul din Duminica a 32-a după Rusalii (I Timotei 4, 9-16)

„Noi muncim în adevăr şi ne luptăm pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeu cel Viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor şi mai ales al celor credincioşi“

Versetul 10

Muncim şi ne luptăm…

Munca şi lupta sunt cele două jumătăţi din care se întregeşte viaţa unui copil al lui Dumnezeu, a unui ostaş al Domnului. Munca pentru propăşirea cauzei lui Dumnezeu, pentru roadele binelui, pentru creşterea Evangheliei. Şi lupta pentru apărarea acestei cauze, pentru păzirea acestor roade, pentru păstrarea curăţiei şi a integrităţii acestei Evanghelii. Cine numai munceşte, dar nu şi luptă, acela osteneşte pentru hoţi, adună pentru înşelători şi suferă pentru hrăpăreţi. Cine numai luptă, dar nu şi munceşte, în curând nu va mai avea pentru ce să lupte, fiindcă nu va mai avea ce să apere. Ogorul nemuncit se ruinează şi se pustieşte, iar acolo unde este ruină şi pustiu, nu mai este nici o primejdie şi nu mai ameninţă nici un duşman.

Ce dureros se vede acest amar adevăr în multe din familiile şi din adunările frăţeşti! În multe familii şi adunări cei care aveau răspunderea acolo au depus multă muncă, au câştigat multe suflete pentru Domnul şi au adus multă roadă pentru Evanghelia Domnului Iisus – dar dacă n-au luptat să apere aceste roade şi să ferească aceste suflete de duhurile hrăpăreţe, de învăţăturile dezbinătoare şi de uneltele acestora, nu peste mult timp, s-a ales ruina şi pustiul de toată munca lor.

Ce harnic s-a muncit, cândva, la Sibiu, la Săsciori, la Sighişoara, la Sebeş, la Avrig… Ce adunări minunate erau cândva acolo. Ce tineret se ridicase, ce bucurii cereşti, ce petreceri neuitate, ce roade sfinte!… Dar ce folos de toate acestea dacă astăzi nu mai sunt acolo decât nişte ruine şi nişte pustietăţi în care cântă numai păsările întunericului şi ale morţii?

Au muncit acolo, într-adevăr, slujitori harnici, ai lui Hristos, Mântuitorul, care au adunat, cu multe jertfe, cu multe lacrimi şi cu multe osteneli, atâtea suflete la Hristos. Dar dacă ei sau dacă alţii care au venit acolo în urma lor n-au vegheat şi n-au luptat ca să apere ceea ce s-a adunat, în zadar! Via lor cea frumoasă, dar fără apărare, au năpădit-o mistreţii şi vulpile. Ogorul lor cel nepăzit a fost pustiit de hoţi prădători. Şi turma lor duhovnicească a fost furată de lupii şireţi şi vicleni care nu caută decât pe cine pot să fure, să sfâşie şi să nimicească.

Ce privelişte tristă este acum, pe acolo. Numai hoituri şi numai noroaie, ca după potop. Porumbelul Duhului Sfânt, Care altădată zbura şi Se lăsa atât de fericit, aici, astăzi nu mai găseşte nici un loc plăcut şi dulce. Nici o ramură verde şi sănătoasă de măslin binecuvântat de care să se bucure…

O, fraţii mei şi urmaşii noştri, luaţi seama cu toată grija la înştiinţarea Cuvântului lui Dumnezeu şi la predica îndurerată a ruinelor şi pustietăţilor noastre! Munciţi ca să strângeţi pentru Domnul, dar şi luptaţi-vă pentru a apăra ceea ce aţi strâns. Adunaţi suflete şi strângeţi lângă Hristos, în Oastea Lui, în adunarea şi Biserica Lui cea vie şi sfântă, dar tot atâta râvnă şi grijă să depuneţi pentru apărarea acestor suflete.

Credinţa şi dragostea lui Hristos strâng sufletele, dar numai învăţătura şi adevărul le apără. Nu lucraţi numai cu credinţa şi cu dragostea ca să strângeţi suflete la adunarea lui Hristos, în adunarea şi în Oastea Lui, după cum au venit şi au pus legământul, la început, cu Iisus.

Puneţi mâna pe cartea de învăţătură şi zidiţi-vă temeinic pe adevărul credinţei noastre sfinte şi drepte. Propovăduiţi Cuvântul potrivit cu învăţătura (Tit 3, 9). Luaţi seama la învăţătură, căci credinţa şi dragostea se primesc prin ea şi se păstrează prin ea, după cum este scris: credinţa vine prin auzire… şi dragostea se păstrează prin adevăr. Când învăţătura se schimbă, credinţa se pierde. Când adevărul se strică, dragostea se nimiceşte.

Ferice de cel care munceşte să strângă, dar şi luptă să apere. Acela va avea totdeauna şi bucurii şi fraţi şi răsplată.

Traian DORZ

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *