Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home „Mic dejun” duhovnicesc – Octombrie

„Mic dejun” duhovnicesc – Octombrie

„Mic dejun” duhovnicesc – Octombrie

100 de ani de la aparitia primei cãrti a Pãrintelui Iosif Trifa – «Spre Canaan» – 15 predici în legătură cu războiul şi vremile noastre –

Morţii învierii noastre naţionale

Cuvânt la parastasul celor căzuţi în război, în legătură cu ridicarea unei cruci (monument) în cimitir, lângă biserică, întru pomenirea lor

Acest parastas s-a slujit pentru odihna tuturor fiilor noştri şi ai bisericii noastre care au murit în război. Ne-am rugat astăzi pentru aceia mulţi şi scumpi ai noştri care nu s-au mai întors acasă, care dorm acolo departe, în pământuri străine. O datorie sfântă avem faţă de ei: să nu-i uităm, să ne rugăm pentru ei.

Şi va trebui să ne rugăm pentru ei nu numai azi şi nu numai noi, ci toţi urmaşii noştri, din toate vremile, vor trebui să-i pomenească, cu sfinţenie, să se roage pentru odihna lor, precum şi ei au murit şi s-au jertfit pentru noi, cei de azi, pentru cei de mâine, pentru toţi din toate vremile neamului nostru.

Precum v-am mai spus, războiul a fost o pedeapsă morală prin care Dumnezeu a pedepsit păcatele noastre, ale tuturor. Ei, dar, s-au jertfit nu numai pentru păcatele lor, sau ale părinţilor, ci ei au purtat şi au murit pentru păcatele noastre, ale tuturor. Moartea lor a fost o jertfă sfântă care ne-a împăcat, ne-a iertat cu Tatăl ceresc. Jertfa şi sângele lor vărsat pentru păcatele noastre strigă, dar, pe noi să nu-i uităm, ci să ne rugăm neîncetat pentru ei.

Şi apoi ei au mai murit pentru ceva ce-i al nostru, al tuturor: au murit adică pentru viaţa, libertatea noastră naţională de azi.

Dacă e lege că orice neam trebuie să suie un Calvar şi să treacă peste o Golgotă ca să poată învia, a lor a fost Golgota. Calvarul cel mai greu, cu crucea şi moartea din vârf.

Dacă întreg trecutul neamului nostru a fost o Golgotă nesfârşită şi lungă, ei, scumpii noştri, au sfârşit-o, au plinit-o, ridicând şi punând crucea morţii şi mântuirii în vârful ei.

Prin suferinţele, patimile, Golgota şi moartea lor, noi am înviat ca naţiune. Ei sunt, dar, morţii învierii noastre naţionale.
(Spre Canaan – predici, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2005, pg. 69-70)

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!