Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home „Mic dejun” duhovnicesc – Septembrie

„Mic dejun” duhovnicesc – Septembrie

„Mic dejun” duhovnicesc – Septembrie

100 de ani de la aparitia primei cãrti a Pãrintelui Iosif Trifa – «Spre Canaan» – 15 predici în legătură cu războiul şi vremile noastre –

Biserica – mama noastră cea bună

Despre Israel citim că în drumul spre Canaan a avut foarte multe de suferit, dar totuşi, după lungi greutăţi, a ajuns acolo. A ajuns pentru că avea pe Moise care priveghea neîncetat, mustra rătăcirile poporului şi ruga pe Iehova să-l ierte. Şi mai citim că stea luminoasă lumina poporului noaptea calea spre Canaan. Şi noi avem un Moise, care ne poate conduce, şi o stea luminoasă, care ne poate arăta calea spre Canaan. Acel Moise al neamului nostru este Biserica noastră. De-a pururi să ne aducem aminte că bisericuţa noastră ne-a fost mama cea bună în robia cea grea. De câte ori străinul ne lovea, ea ne ştergea lacrimile, ne povăţuia, ne îmbărbăta. Ea ne-a scăpat. Dacă ea a fost scăparea noastră în trecut, tot ea va fi mântuirea noastră şi în viitor. În calea ce o facem acum spre Canaan, tot ea este Moise al nostru, care ne poate trece în Ţara Făgăduinţei. Avem şi noi stea luminoasă, care ne luminează spre Canaan, şi aceea este credinţa cea tare a părinţilor noştri, acea credinţă care a luminat în toate vremile căile neamului nostru.

Din multe părţi se ridică şi se mai pot ridica nori de primejdii, de greutăţi, de necazuri, dar orice ar veni peste noi, oricât s-ar întuneca vremile, până când avem pe Moise şi steaua – Biserica şi credinţa – înaintăm mereu, ne apropiem de Canaan.

Cu adevărat, drumul aşa va fi cum noi îl vom face prin purtările noastre. De vom stărui în neascultare de Biserică şi poruncile ei, de vom lăsa să ni se otrăvească tot ceea ce părinţii şi strămoşii noştri ne-au apărat şi ne-au lăsat ca mare şi sfânt, noi ne vom stinge, şi numai copiii noştri vor ajunge să vadă Canaanul. Dar de vom rămâne statornici în credinţa, legea şi moravurile părinţilor noştri, de vom asculta de Biserică şi poruncile ei, Dumnezeu va uşura, va apropia calea noastră de Canaan.

Atunci – şi numai atunci – ca la un semn dat se va ridica neliniştea, negura ce s-a lăsat şi stăruie în drumul nostru, şi acolo, în zarea limpezită, înaintea noastră, ca un vis frumos, vom vedea şi ajunge Canaanul cel frumos: România întregită, mândră, bogată şi tare în temeliile sale. Amin.

(Spre Canaan – predici, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2005, pg. 33-34)

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!