„Seara, au adus la Iisus pe mulți îndrãciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate, și a tãmãduit pe toți bolnavii” (Matei 8, 16)
Precum era pe vremea Mântuitorului, tot așa este și în vremea de azi. Mulți oameni sunt și astãzi îndrãciți și bolnavi. E lumea plinã de astfel de oameni.
Odinioarã, când Domnul nostru Iisus Hristos era pe pãmânt, vindeca orice boalã și orice neputințã dintre oameni, așa cum vedem în versetul citat.
Toți cei care erau aduși sau veneau la El erau vindecați de boli și izbãviți de duhuri necurate. Iatã un loc așa de însemnat în care, într-o searã, în casa Sfântului Apostol Petru, Domnul Iisus tãmãduiește și scoate duhurile necurate din oameni și mulþi bolnavi și îndrãciți sunt scãpați și tãmãduiți de patimile și suferințele lor.
Mai sunt azi oameni îndrãciți?
Cu siguranțã vã veți întreba: unde mai sunt astãzi oameni îndrãciți sau oameni stãpâniți de duhuri necurate? Cã sunt oameni bolnavi care suferã de boli în trupul lor sau cã au o neputințã da, dar îndrãciți sau stãpâniți de duhuri necurate sigur unii veți spune cã nu sunt sau cã nu mai sunt, fiindcã noi nu vedem pe nimeni „ieșind de prin morminte, legat cu picioarele în obezi, țipând și tãindu-se cu pietre” (Marcu 5, 3-5), sau cã „face spumã la gurã, scrâșnește din dinți și rãmâne țeapãn” (Marcu 9, 18).
În mintea și viziunea noastrã, atunci când ne gândim la un om bolnav este ușor sã ne facem o imagine despre acest lucru, pentru cã știm cã el are o suferințã în trupul lui, o boalã care îl chinuie și de care dorește sã scape, sã fie vindecat. Însã, când citim sau auzim despre îndrãciți sau oameni stãpâniți de duhuri necurate, ne gândim la oameni asemãnãtori celor amintiți în Evanghelia Sf. Ap. Marcu, capitolele 5 și 9. Este și acesta un adevãr, desigur, dar sã facem bine deosebirea cã nu numai astfel de oameni sunt îndrãciți sau stãpâniți de duhuri rele, duhuri necurate, ci orice om stãpânit de patimi și pãcate este asemenea lor. Cel care tot timpul cautã sã facã rãul, când binele se ține de el, cãci binele, pe care vreau sã-l fac, nu-l fac, ci rãul, pe care nu vreau sã-l fac, iatã ce fac! (Romani 7, 19) se aseamãnã cu astfel de oameni. Oamenii chinuiți de duhuri necurate nu sunt numai cei mânați de acestea, ci și oamenii stãpâniți de pãcate și patimi. Adicã oamenii care ascultã mai mult de „sfatul diavolului” și de slujitorii lui, care trãiesc în pãcate și patimi, în indiferențã faþã de sufletul lor. Deci, oricine face pãcat face și fãrãdelege; și pãcatul este fãrãdelege (I Ioan 3, 4). Și cine pãcãtuiește este de la diavolul, cãci diavolul pãcãtuiește de la început (I Ioan 3, 8).
Tãmãduirea bolilor trupești li sufletești
Citind Sfintele Evanghelii, Îl vedem pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos cum vindecã pe oamenii care sufereau de boli ale trupului, precum sluga sutașului din Capernaum (Matei 8, 5- 13); soacra lui Petru (Matei 8, 14-15; slãbãnogul din Capernaum (Matei 9, 1- 8); sau pe cei care erau chinuiți de duhuri necurate, precum cei doi demonizați din ținutul Gadarei (Matei 8, 28-34); vindecarea unui mut îndrãcit (Matei 9, 32-34); fiica femeii cananeence care era muncitã rãu de un drac (Matei 15, 21-28). La cuvântul Sãu, vindecã patimile și pãcatele unor oameni iubitori de arginți: pe vameșul Zaheu (Luca 19, 9); pe femeia pãcãtoasã, care a spãlat cu lacrimi picioarele Domnului și le-a șters cu pãrul capului ei, zicându-i: „Iertate îți sunt pãcatele! Credința ta te-a mântuit; mergi în pace!” (Luca 7, 48-50); pe femeia prinsã în adulter, pe care fariseii voiau sã o ucidã cu pietre, zicându-i: „Mergi, de acum sã nu mai pãcãtuiești…” (Ioan 8, 11).
Ce adânc înțeles gãsim în toate aceste tãmãduiri și vindecãri pe care Domnul le-a fãcut în vremea aceea!…
Indiferent de starea în care se aflau oamenii, cã erau îndrãciți sau stãpâniți de duhuri necurate, cã erau cuprinși de boli trupești sau apãsați de patimi și pãcate, Domnul Iisus, pentru toate și pentru toți, a avut leac. Și Domnul nu a întârziat sã-i ajute pe cei care aveau nevoie de El.
În orice stare te afli, vino la El!…
A cum te întreb, dragul meu, tu în care din aceste feluri de oameni amintiți mai sus te gãsești?
Poți spune cã nu te gãsești în nici una din aceste stãri de mai sus?
Poate cã poți spune, însã eu vreau sã-ți spun cã te gãsești în toate câtã vreme stai departe de Dumnezeu și indiferențã fațã de sufletul tãu. Poți spune cã nu ești mânat de un duh necurat ca cel cu spumã la gurã, scrâșnind din dinți, dar când înjuri, când blestemi și vorbești de rãu pe alții, când vrei sã te rãzbuni pe cel de lângã tine, sã-l lovești, când „din aceeași gurã ies și binecuvântarea, și blestemul, cu ea binecuvântãm pe Domnul și Tatãl nostru și tot cu ea blestemãm pe oameni, care sunt fãcuți dupã asemãnarea lui Dumnezeu (Iacov 3, 9-10); sau când minți, când furi, când înșeli, când ești lacom (nesãtul dupã averi, bani, glorie, mâncare etc.), când ai gânduri rele și faci planuri rele în inima ta, când ai ochiul rãu (privirea la lucruri obscene, imorale, indecente, necuviincioase), când curvești sau preacurvești (trai în desfrâu și infidelitate), când hulești (bârfa, batjocura), când ești trufaș (mândru, arogant, îngâmfat), când te legi cu nebunia, adicã fapte precum rãutatea, nesupunerea, judecata nedreaptã, ticãloșia, rãtãcirea, prostia… (Marcu 7, 21-22); când toate acestea stãpânesc peste tine și viața ta, nu te asemeni tu, dragã suflet, cu un astfel de om?
Dragul meu cititor, eu știu cã cel care poartã o boalã în trupul lui dorește nespus și ar da orice ca sã fie tãmãduit. Tot așa dorești și tu sã fii tãmãduit de boala pãcatului tãu? Îți dorești tu lucrul acesta? Dacã îți dorești aceasta, cheamã-L acum în ajutorul tãu pe Domnul Iisus, Care, prin cuvântul Lui, a scos duhurile necurate și a tãmãduit pe toți bolnavii. Cheamã pe Domnul Iisus în ajutorul tãu sã tãmãduiascã boala ta, neputința ta, sã scoatã duhurile necurate din tine și sã-ți ierte toate pãcatele tale. Vino în genunchi la picioarele Domnului Iisus, la Crucea Lui, cere-I Lui tãmãduirea sufletului și iertarea pãcatelor tale. El, prin cuvântul Lui, te poate vindeca și ierta. Dar nu mai amâna! Vino azi, vino acum!…
Slãvit sã fie Domnul!
Fratele Marian VLÃSCEANU
