În tot felul, Domnul Dumnezeu vorbeşte cu noi şi ne cheamă să ne lăsăm de răutăţi.
A început să predice şi vremea. Parcă s-a schimbat şi mersul vremii. Binecuvântarea cerului de sus nu se mai pogoară peste hotarele noastre cu căldură şi ploaie la vreme, ci, în loc de binecuvântare, cerul ne trimite urgie.
„Aşa zice Domnul: Ochii Mei privesc asupra pământului vostru, de la începutul, până la sfârşitul anului. De veţi asculta poruncile pe care vi le poruncesc Eu vouă, de veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru şi veţi sluji Lui din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru… Eu voi da pământului vostru ploaie timpurie şi ploaie târzie… Binecuvântate vor fi roadele pământului vostru şi cirezile vacilor voastre şi turmele oilor voastre… Dar de nu veţi asculta glasul Domnului Dumnezeului vostru şi nu veţi păzi poruncile Lui, Domnul va trimite peste voi blestem, lipsă şi ameninţări“ (Deut. 11, 12-21 şi 28).
Iată, Biblia ne spune apriat ceea ce se întâmplă în zilele noastre. De la binecuvântare, am ajuns şi cu mersul vremii la „blestem şi ameninţări“, pentru fărădelegile noastre. Vremea trece pe neaşteptate de la o schimbare la alta. Valuri de căldură se perindă cu furtuni groaznice şi cu valuri de răceală şi frig. Atâtea uragane, furtuni, grindină, tempeste şi aşa schimbări neaşteptate de vreme parcă nu s‑au mai pomenit.
Vremea stăruie deasupra capului nostru ca o adevărată „ameninţare“. Văzduhul parcă e încărcat cu ceva; parcă vrea ceva cu noi. Norii de deasupra capului nostru parcă sunt încărcaţi cu ceva. Sunt încărcaţi cu mânia lui Dumnezeu; cu tunetele şi fulgerele mâniei lui Dumnezeu pentru fărădelegile noastre. „În loc de ploaie, Domnul ne dă grindină şi flăcări de foc“ (Ps. 105, 32). În loc de căldură, frig. În loc de vreme binecuvântată, „iată, Domnul vine ca o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, cu o rupere de nori, cu şiroaie de ape“ (Isaia 28, 2)… „De la Domnul puterilor vine pedeapsă cu tunete, cutremure de pământ şi pocnet puternic, cu vijelie, cu furtuni şi foc mistuitor“ (Isaia 29, 6).
Vremea cu tempestele ei este şi ea o predică a cerului de sus. Este şi ea un glas al mâniei lui Dumnezeu pentru fărădelegile noastre. „Şi Domnul va face să răsune mânia Lui aprinsă în mijlocul înecului, furtunilor şi pietrelor de grindină“ (Isaia 30, 30). Vremea strigă şi ea să ne lăsăm de răutăţi.
Părintele Iosif Trifa, Sibiu, la 1 martie 1929
din volumul „Trăim vremuri biblice”
